Era o zi normală la birou. 120 de grade Celsius, adierea obosită a ventilatorului și câte un ”Abia aștept să înceapă festivalurile și să nu mai punem piciorul aici” scăpat la intervale regulate de timp (din 10 în 10 minute, cam așa). Până când mi s-a închis gura cu ”Mai sunt doar două săptămâni până începe Jazz in the Park, hai să dăm o tură prin parc și să vedem care e atmosfera, mai lucrăm de acolo.” Nu știu multe despre ce-mi doresc de la viață, nu-mi place să mă gândesc unde voi fi peste 5 ani. Știu doar că atunci când văd o oportunitate, zâmbesc larg la ea, așa că am sărit de pe scaun și m-am proptit la ușă – ”Ia aparatul și hai!”
După un scurt pit-stop la New York Bagels, am intrat pe aleea principală a Parcului Central, fericită ca un copil scos din casă pentru prima dată. Pentru cei care nu mă cunosc atât de bine, aflați că vara este prima mea dragoste și temperaturile acestea extraordinar de ridicate îmi fac sufletul să danseze de bucurie. Doar că nu suport să fiu închisă indoor pe canicula asta. Să mă topesc în parc nu am nimic împotrivă. Ne-am găsit un loc la umbra copacilor, ne-am savurat bagelul (cu cream cheese și jam, recomand cu încredere) și ne-am uitat atent în jur: părinți și bunici ieșiți la plimbare cu cei mici, elevi bucurându-se de primele zile ale vacanței de vară, tineri tolăniți în iarbă, fugind de căldură în paginile unei cărți, studenți în plină sesiune alungați de căldură din cămine și biblioteci. Natura se desfășura sub ochii noștri în liniște, nestingherită de prezența noastră. Ce-i drept, nici noi, nici ceilalți participanți din peisaj nu făceau nimic să deranjeze.
Cum ar fi fost dacă Jazz in the Park n-ar fi transformat niciodată simplul stat în iarbă în ceva normal? Dacă n-am fi știut niciodată cum e să te legeni într-un hamac în Parcul Central? Dacă râsetul copiilor care aleargă desculți prin iarbă ne-ar fi fost complet străin? Cum ar fi fost să ne plimbăm pe alei, la deal, la vale, grăbiți, constant preocupați, fără să avem noțiunea de ”Încetinește, ia un loc în iarbă și adună-te”? Dacă locul acesta nu ar fi fost o opțiune pentru ieșirile chill cu prietenii la iarbă verde? Din fericire, trăim niște vremuri în care acestea sunt doar întrebări și scenarii ipotetice, pentru că parcul este al nostru și ne putem bucura de el. Iar curând întreaga fire va dansa pe ritmuri de jazz.
Am trecut timid prin locul în care an de an este amenajată scena principală. Zic ”timid” pentru că am atât de multe amintiri în locul acela că parcă-mi era frică să nu care cumva să vină toate peste mine ca o furtună. În doar 14 zile vom sta din nou în același loc, în fața aceleiași scene, de data aceasta cu alți artiști de renume. Marcus Miller, Judith Hill, Ghost-Note, Delvon Lamarr Organ Trio, Tiny Fingers, Shai Maestro și mulți alții constituie line-up de anul acesta, cel mai bun de până acum după spusele organizatorilor. Și având în vedere că Alin Vaida e implicat în treaba aceasta, eu îi cred pe cuvânt. Avem de-a face cu un line-up divers, în care se întâlnesc trupe extrem de diferite ca sound, dar foarte cool.
Plimbându-mă dintr-un colț în altul al parcului, explorând fiecare părticică, uitându-mă la oamenii de toate felurile care se perindau pe lângă mine, am realizat că Jazz in the Park ar fi putut începe în clipa aceea și singura diferență ar fi fost că totul ar fi fost animat în jurul nostru de ritmuri incredibile, iar noi ne-am fi grăbit să ne ocupăm un loc în fața scenelor sau să ne găsim activități pe placul nostru. Poate aruncăm o privire la târgul de echipamente audio și viniluri, poate ne atrag concertele silent sau cele de la miezul nopții. Fiind un festival cu intrare liberă, sunt sigură că multora dintre voi vi s-a întâmplat să ajungeți acolo accidental și să rămâneți intenționat, convinși de vibe-ul bun care vă înconjoară și multitudinea de prieteni pe care îi găsiți aici.
A șaptea ediție Jazz in the Park este despre prieteni, despre timpul petrecut alături de oameni dragi, despre noi, cei care dăm viață acestui festival. Adunați-vă cu toții în parc între 4 și 7 iulie, o să iasă frumos de tot anul acesta.
