Într-una din escapadele recente de weekend am plecat în explorare către Șuncuiuș – Vadu Crișului. Despre zonă auzisem o grămadă de lucruri în trecut, însă n-am apucat să o descopăr foarte puțin până acum. Am mai fost aici acum câțiva ani și am făcut câteva activități de grup, printre care și o tură cu caiacul pe râul Crișul Repede. Distanța față de Cluj este de puțin peste 100km, ce se pot parcurge în sub 2 ore cu mașina sau cam în 2 ore jumătate cu trenul. Partea frumoasă este că trenul trece chiar prin spectaculosul Defileu al Crișului Repede, prin 2 sau 3 tuneluri săpate în stâncă, iar stația finală se află la mică distanță de locul de interes despre care voi povesti în cele ce urmează.
Am hotărât împreună cu un prieten să încercăm câteva trasee de via ferrata din această zonă, cu gândul să campăm peste noapte undeva în apropierea lor. În mai puțin de 2 ore am ajuns în Vadu Crișului, în zona haltei de tren, pe lângă terenul de fotbal, unde încep și se termină traseele. Dacă veniți cu trenul, se poate coborî chiar și mai repede, în halta Peștera, în mijlocul pustiului. Stația este pe la mijlocul traseul de drumeție din Defileul Crișului și oferă acces rapid la Cascada Vadu Crișului, la un punct de belvedere și la câteva peșteri: Peștera Roșie, Peștera Vadu Crișului și Peștera Caprei. Continuând în aval pe traseu, se ajunge în punctul în care am ajuns și noi cu mașina.
Am descoperit pentru prima dată via ferrata în urmă cu un an, când am primit un kit de asigurare pentru acest sport. Ce este, de fapt, via ferrata? Prin intermediul acestei activități, cei care vor să urce pe stânci la înălțime, dar nu au experiență în cățărat sau alpinism, pot încerca senzații noi. Traseele de via ferrata au de la un capăt la altul un cablu metalic prins în stâncă, din loc în loc, și, de asemenea, trepte de metal care să faciliteze înaintarea în porțiunile unde nu există prize naturale sigure. La fel ca la cățărat, este nevoie de un ham, însă de data aceasta se folosește și o așa-numită lonjă, care la un capăt se leagă de ham, iar la celălalt se atașează de cablul metalic prin intermediul a două carabiniere. Lonja are o parte flexibilă, care se întinde cu până la 2 metri în cazul în care cățărătorul pică de pe traseu și astfel se atenuează căderea. Pe lângă aceste elemente, nu trebuie să lipsească nici casca de protecție. Pentru momentele de odihnă, în zone în care nu se poate sta în picioare, se poate folosi o asigurare fixă, care se atașează de o prindere de tip ureche de pe traseu. Nu vă lăsați în lonja specială de via ferrata când vă odihniți, pentru că s-ar putea să se întindă și astfel nu mai este sigură pentru folosit.
În zonă se pot angaja ghizi și închiria echipamente de la firmele de specialitate. Costurile pentru închiriere încep de la câteva zeci de lei, iar pentru ture ghidate cu echipament inclus de la aproximativ 100 de lei de persoană. Prețul este mare sau mic, depinde cum priviți, dar aveți în vedere că un echipament complet de via ferrata pornește de pe la 550 de lei în sus, ceea ce nu e deloc un cost de neglijat. După ce ați încercat deja cu un echipament închiriat, vă puteți da seama dacă sportul acesta este pentru voi sau nu și dacă merită să investiți în echipament personal.
Revenind în parcare: ne-am luat apa și echipamentele și am pornit să căutăm traseul Casa Zmeului. În mai puțin de 10 minute de mers în amonte pe lângă calea ferată de la sol, am ajuns la începutul căii ferate aeriene. Și asta nu e doar o expresie, ci chiar traducerea din italiană – “calea sau drumul de fier”. Istoria via ferrata este una chiar interesantă și începe în timpul Primului Război Mondial, când Dolomiții erau “câmp” de luptă. Trupele italiene au fost nevoite să bată trepte de metal în stânci și să tragă cabluri metalice pentru a putea să se deplaseze rapid și în siguranță și, de asemenea, pentru a putea căra echipamente în zonele greu accesibile. Scopul traseelor s-a schimbat între timp, însă păstrăm denumirea sportului.
Începutul traseului este marcat cu un indicator și la câțiva metri de acesta, pe stânci, se află și ruinele turnului de la Vama Sării. Acesta servea la supravegherea și vămuirea plutelor ce coborau pe Crișul Repede cu secole în urmă, când pe calea apei se transporta în special sare din ocnele transilvănene către Câmpia Panoniei. Uitați-vă la el de jos pentru că, odată ajunși pe stânci, veți uita că treceți pe lângă o construcție istorică din cauza adrenalinei sau a fricii, după caz.
Traseul este gratuit și se poate accesa cu sau fără ghid, în funcție de experiență, având gradul de dificultate C, pe o scară de la A la E, unde A este foarte ușor și E este extrem. Ca de obicei, vreau să subliniez importanța folosirii echipamentelor de protecție pe care le-am amintit și mai devreme, fără de care nu trebuie să intrați pe traseele de via ferrata. În plus, se pot folosi și mănuși de via ferrata pentru o mai bună aderență. Sincer să fiu, eu ori nu am folosit deloc, ori am folosit mănuși pentru bicicletă care și-au făcut treaba foarte bine.
Pe traseu, mai ales în prima parte, există câteva porțiuni mai dificile în care peretele este înclinat spre exterior, situație în care este denumit surplombat, însă cum scările sunt foarte des amplasate, nu pun mari dificultăți în final. La primul loc în care puteți face un popas, admirați valea Crișului și poate aveți norocul să treacă și vreun tren prin defileu. În timp ce am urcat noi, au fost 3 trenuri care au traversat valea pe lângă Criș și pădure și am fost impresionat de acest peisaj creat de natură și de om.
Surpriza traseului se observă după prima parte a acestuia, la finalul căreia se vede un pod suspendat la mare înălțime care se mișcă în toate direcțiile. Da, face parte din traseu și este o adevărată probă de echilibristică. Înainte de pod însă, dacă vă abateți de la traseu spre stânga, veți găsi o peșteră cu un portal mare, care se îngustează după câțiva metri. După podul suspendat, urmează escaladarea unui turn, care reprezintă ultima parte a traseului de via ferrata, iar deasupra lui, spre dreapta, se află un punct de belvedere asupra văii.
Retragerea de pe traseu se face spre stânga, pe marcajul cu cerc albastru, pentru a ajunge în punctul de plecare de lângă terenul de fotbal. În total cred că a durat în jur de 1 oră jumătate cu tot cu retragere, după care ne-am îndreptat spre Șuncuiuș pentru a găsi un loc de campat și pentru a încerca a doua zi traseele de acolo. În apropiere mai există un traseu, de dificultate mai redusă, gradul B, care se accesează tot de la calea ferată, însă se mai merge puțin față de începutul traseului 1. Acest traseu de numește Mocănița sau Peretele Zânelor și are cam aceeași durată de parcurgere și aceeași retragere.
Loc de cort am căutat pe Google Maps și am găsit chiar la intrarea în defileu, cea dinspre Șuncuiuș, vizavi de intrarea trenului într-unul dintre tuneluri. A fost destul de liber, în zonă mai fiind doar un cuplu de nemți care erau plecați prin Europa pentru un an, cu un camper construit de ei într-o fostă mașină de pompieri. Ne-am cunoscut datorită câinelui lor, adoptat din România, care a scăpat de lângă mașină și a venit să îl alintăm în limba maternă. Ne-am petrecut seara la foc, lângă cort, cu o bere și niște carne friptă ca să ne recăpătăm puterile pentru a doua zi.
După o trezire fără prea multă grabă, ne-am strâns lucrurile și am mers spre zona de via ferrata din Șuncuiuș, de lângă pensiunea Gradia. În acest moment există 2 trasee funcționale, Montana – grad B și Podu Indian – grad C/D, plus un al treilea în construcție. Traseele sunt în mod normal cu plată, accesul fiind supravegheat video, însă până la 15 iunie 2021 intrarea este gratuită pentru persoanele cu echipament propriu. Noi am aflat după ce am ajuns acasă că este gratuit, însă nu ne-a părut rău, pentru că am contribuit la construcția mai rapidă a celui de-al treilea traseu.
Dificultatea a fost oarecum asemănătoare cu cea a primei urcări, însă per total am fost mai încântat de peisajul precedent. Există câteva zone mai dificile, surplombate sau cu traversări pe vârfuri care, deși au fost mai cu emoții, au dat farmec traseului. Pe la mijloc există, și aici, o surpriză. După o traversare cu pași mici, ajungeți la o peșteră, la intrarea căreia se află două scaune tip hamac suspendate de portal. Deși pare un loc sigur, lipsit de pericole, eu recomand să nu vă desfaceți în niciun moment asigurările în timp ce savurați priveliștea din hamac, pentru că la fel se vede și cu asigurări, și fără ele.
După popas, am mai avut de urcat un perete vertical, dar calitatea și siguranța prinderilor și treptelor ne-au dat curaj să terminăm și această porțiune. Cam o oră a durat tot traseul, iar retragerea și drumul până la mașină vreo 30-40 de minute. Retragerea de pe traseu se face pe potecă spre dreapta, până la zona de camping de lângă Peștera Ungurul Mare, care poate fi vizitată.
Zona Vadu Crișului – Șuncuiuș este extraordinară, atât din punct de vedere al peisajului, cât și al activităților ce pot fi făcute acolo. Pe lângă traseele de via ferrata, există trasee de cățărat, unde poți învăța să te cațeri de la echipele de ghizi din zonă sau chiar de la salvamont, care are baza lângă zona de camping. De asemenea, poți face rafting și caiac pe Crișul Repede, existând numeroase firme care se ocupă cu asta. Cred că în 2 zile am văzut peste 10 bărci pline cu oameni, care parcurg Crișul între niște zone bine stabilite și marcate ca niște stații, în care aceste firme lansează și recuperează bărcile și turiștii. Există traseele și peșterile de care am vorbit la început și, de asemenea, poți merge să te relaxezi în campinguri gata amenajate sau într-un loc ales pe moment.
Noi am încercat să nu ne lăsăm amprenta în niciunul dintre locurile unde am fost, ci din contră, să lăsăm mai curat decât am găsit. Vă recomand să faceți la fel și să aveți mereu la voi un sac rezistent în care să adunați gunoiul produs de voi și, eventual, o parte din cel lăsat în urmă de alți vizitatori ai locurilor. Doar prin fapte și prin informare putem proteja și conserva ce avem, pentru a ne putea bucura în continuare de aceste locuri.
Dacă ați vizitat această zonă, lăsați-ne impresiile voastre despre activitățile pe care le-ați făcut și locurile pe care le-ați vizitat, pe pagina noastră de Facebook sau de Instagram.
