Poze: OFF Festival @ Katowice (PL) – ziua #1

by | Aug 10, 2012 | Festivaluri

Zau ca nu prea stiam la ce sa ma astept; imi doream doar sa depaseasca orice festival de pe la noi, si a facut-o. Nu prea stiu polonezii limba engleza, insa organizarea excelenta (cel putin vazuta din exterior) a reusit sa rezolve tot ce trebuia. Zau ca nu a existat trupa care sa inceapa cu 1 minut mai tarziu decat ora notata pe program. Cele doua scene mari purtau cu fala denumirea brandului sponsor, iar cele doua mai mici, acoperite, erau tematice: una de psychedelic/experimental, una de electronic cu putina aroma de funk si rock.
Prin ce se diferentiaza foarte mult de noi si acest festival si altele mai din nord, este faptul ca nu ai voie cu alcool sau mancare in zona scenelor. Ingradit si bine compartimentat, era un spatiu special pentru hrana si bauturi, merchandise oficial sau mai putin official si ONGuri.
Sincer vorbind, nici in Cluj-Napoca nu cred ca exista mancare atat de diversificata cum era acolo: traditionala, africana, asiatica, italieneasca, vegetariana, vegana, dulciuri, chestii, trestii. Preturi mai pieperate, insa e de asteptat la un festival.

Sa va zic de concerte! Mi-am petrecut foarte mult timp la scena medie, era cea mai pe gustul meu si mi-am inceput ziua cu Converge, o trupa care combina cu excelenta hardcore si extreme metal. Proveniti din USA, cei 4 membri au facut un show total timp de o ora si au fost sustinuti de catre public cu crowd surfing, mosh-pits si circle-pits. Vocalul, Jacob Bannon, un showman incredibil, a avut speech-uri despre dragoste, aproape lacrimogene, si intregul concert a fost dedicat iubitei sale decedate. Din cate am auzit si am simtit, acesta a fost printre cele mai bune evenimente de la festival.
Chromatics au urmat la unul din corturi (in care am uitat sa mentionez ca nu se fuma) si au sunat mult mai bine decat ma asteptam. Show-ul de lumini si imbracamintea lor neagra si chiar sobra au completat atmosfera unui spatiu plin pana la refuz. Ruth Radelet (voce, clape, chitara) parea atat de frumoasa si de delicata, insa mi-ar fi placut sa comunice mai mult cu publicul.

Death in Vegas a fost un alt show exploziv ce il pot trece in top. Ploaia era in apogeu, insa nimeni nu s-a retras din fata scenei. La un moment dat am incetat toti sa ne mai plangem de umiditate si ne-am bucurat de delirul ce avea loc pe scena.
Pe Mazzy Star ii stiam de foarte mult timp datorita piesei“Fade into You” . Dream-pop cu o aparitie enigmatica, nu au reusit totusi sa ma tina aproape pana la final. Proiectiile astrale de pe fundal si lipsa luminii directe pe chipurile membrilor se asortau cu paharul de vin ce se adapostea in mana solistei Hope Sandoval.
Din nou la cort pentru King Creosote & Jon Hopkins, un eveniment cu nuante de folk si un pian cu arome electronice. M-am dus in principal pentru Hopkins, caci stiam ca a colaborat cu Brian Eno, Imogen Heap si Coldplay, insa nu mi-a placut combinatia cu chitara acustica.
Metronomy. Scena principala. Valuri de oameni care oricum asteptau cu jumatate de ora inainte in fata scenei. Jocuri de lumini si aparitia rand pe rand a membrilor, in uralele publicului. Imbracaminte retro, perfect aranjata pe fiecare, multe paiete stralucitoare pe rochia Annei Prior. In trupa asta fiecare are un rol excelent ales, un farmec aparte si voci care sa se incadreze in diverse bucati pe piesa. Cand am ajuns in public, toata lumea canta si dansa pe ritm, nu ne-au lasat sa ne oprim. Au incheiat cu o piesa aproape complet synth, in care toti performau la clape.

Mi-am finalizat seara cu Atari Teenage Riot, cel mai energic si mai exploziv happening de la festival. Odata cu acesta mi-am terminat si bateriile (de la camera foto si de la organism), am dansat non-stop – oricum nu puteai sta pe loc, cineva te impingea sau te ridica. Au venit in noua formula – Alec Empire, Nic Endo si Rowdy Superstar, eu debordat de energie si nu au uitat de speech-uri. „Think for yourself” si “Is this Hyperreal?” au rasunat de multe ori de pe scena, insa publicul nu prea cunoscator de limba engleza nu reactiona dupa asteptarile lor. Lideri si initiatori ai hardcore-ului digital, activisti politic de stanga si anti-fascisti, acesti nemti au pus capat unei prime nopti excelente de festival.

Adina Popescu

Galerie foto:

Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr

Evenimente viitoare

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This