palatul reduta | CLUJLIFE - Te scoate din casă!

Prinși între evenimentele clujene și localurile noi deschise în oraș, uneori simțim nevoia să luăm o mică pauză. În astfel de situații, ne așezăm și depănăm povești despre... arhitectură. Fie că admirăm o nouă poză postată pe Instagram, ce întruchipează o clădire semeață, ori ne informăm în legătură cu secretele caselor și palatelor pe lângă care trecem adesea în grabă, ne place să avem un mic moment de respiro în care privim mai atenți istoria din jurul nostru. Ei bine, astăzi este una dintre acele zile în care te încurajăm și pe tine să faci la fel. Ia un loc și haide să aflăm care sunt 7 dintre cele mai vechi clădiri din Cluj-Napoca. Biserica Calvaria Cartierul Mănăștur adăpostește construcția cu cea mai mare încărcătură istorică din Cluj, precum și unul dintre cele mai vechi monumente religioase din România. Biserica Calvaria a fost ridicată în perioada Evului Mediu în stil arhitectural romanic, iar mai apoi a fost refăcută în stil gotic. Primele atestări documentare datează încă din anii 1000, când fortificația funcționa drept abație a călugărilor benedictini și era cunoscută sub numele de Monasterium Beatae Mariae de Clus. De altfel, oamenii au fost cei care au atribuit denumirea Calvaria și i-au dat bisericii o semnificație aparte. În limbajul creștin, calvariul reprezintă o cruce din piatră sau lemn așezată în apropierea unei biserici sau la o intersecție de drumuri, monumentul fiind decorat cu imaginea lui Iisus. De asemenea, pentru cei mai puțini cunoscători, Calvariu este o altă denumire pentru Dealul Golgota, locul în care a fost răstignit Iisus. Pe același teren pe care este construită biserica au fost descoperite vestigii care datează dinainte așezării călugărilor benedictini, iar legendele vorbesc despre faptul că dealul ar fi fost ascunzătoarea Voievodului Gelu. Locașul de cult are un trecut zbuciumat, căci încă din primii ani de funcționare a fost atacat, jefuit și distrus aproape în întregime. În anul 1290 este repus în funcțiune și se transformă în al doilea cel mai mare centru notarial al Transilvaniei. Nu scapă de ghinion, căci de-a lungul timpului suferă repetate atacuri, în 1598 este lovită de fulger, iar între anii 1658-1661 invaziile tătarilor produc daune grave încât biserica nu mai este locuibilă. Aproape dată uitării, aceasta este transformată în depozit de armament. Începând cu anii 1800, locașul își primește înapoi funcția originală, fiind dăruită Bisericii Greco-Catolice, apoi Bisericii Ortodoxe. În cele din urmă, după anul 1994, edificiul revine Bisericii Romano-Catolice. Forma pe care o cunoaștem în prezent datează din 1896. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Lucian Alexandru Iacob (@lucian_iacob_photography) pe Oct 24, 2019 la 3:08 PDT Casa Schleunig | Piața Unirii, nr. 15-16 Fără doar și poate, Piața Unirii are un farmec aparte datorită clădirilor încărcate de povești ce o înconjoară. Toate sunt demne de admirat și studiat, dar una are o importanță deosebită pentru această zonă: Casa Schleunig. De ce a atât de specială? Ei bine, este cea mai veche construcție din buricul orașului, peretele său nordic datează din 1450. Clădit în stil gotic, edificiul este cunoscut drept Casa Parohiei Romano-Catolice și reprezintă sediul protopopiatului romano-catolic de Cluj și al parohiei Bisericii Sf. Mihail. Numele construcției provine de la Gregorius Schleunig, paroh al orașului între anii 1450-1481. Clădirea se remarcă și datorită celor două basoreliefuri. Primul nu trece neobservat, căci se află deasupra intrării și îl înfățișează pe Sfântul Mihail, fiind opera sculptorului Anton Schuchbauer. Pentru a descoperi cel de-al doilea basorelief este nevoie să pătrunzi în clădire, fiindcă acesta se află situat la etaj și amintește vizita la Cluj a împăratului Iosif al II-lea în anul 1773. View this post on Instagram A post shared by Paul Tomoș (@_claudiopolis_) on Mar 3, 2020 at 12:24am PST Palatul Reduta | Str. Memorandumului, nr. 21 Palatul Reduta este cunoscut în prezent și sub numele de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, însă clădirea a îndeplinit variate funcții până să devină exclusiv instituție culturală. Construit în anul 1604 pe terenul a trei case care datau din Evul Mediu, edificiul a funcționat o lungă perioadă de timp drept cel mai apreciat han al orașului, Calul Bălan. Împăratul Iosif al II-lea a oferit o nouă semnificație clădirii și a transformat-o în școală militară. Abia în 1794 monumentul este redat orașului și trece printr-un proces amplu de renovare ce a durat până după 1830. Lucrările au fost desfășurate după planurile celor mai buni arhitecți ai vremii: Joseph Leder, Mihály Kindt, Georg Winkler și Anton Kagerbauer. Rolul noii construcții a fost acela de a deveni un centru important pentru manifestările culturale și politice ale epocii. Sala Reduta (de la fr. redoute sală de dans) dispunea de balcoane cu o capacitate de 1000 de locuri. Palatul a servit drept loc de întâlnire al Dietei Transilvaniei, iar pragul lui a fost trecut și de artiști celebri, precum: Franz Liszt, Johannes Brahms, Bela Bartok, George Enescu. În 1894, aici s-a desfășurat cunoscutul „Proces al memorandiștilor”, intentat de autoritățile maghiare împotriva fruntașilor Mișcării Naționale Românești. În cadrul acestei întâlniri judecătorești, dr. Ioan Rațiu, liderul Partidului Național Român, avea să rostească celebrele cuvinte: Existența unui popor nu se discută, ea se afirmă! Trei ani mai târziu, în sala Reduta a avut loc prima proiecție cinematografică din Cluj. Clădirea a menținut activă viața socială a orașului, căci aici s-au desfășurat atât congrese ale partidelor politice și asociațiilor culturale, cât și campionate de scrimă sau baluri mascate. În anul 1925, Armata Română împrumută palatul pentru 25 de ani, iar aici este înființat și un cazinou ofițeresc. O perioadă de timp, clădirea a adăpostit și Muzeul de Artă din Cluj, pentru ca în 1959 să devină, oficial, sediul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. View this post on Instagram A post shared by Bogdan M (@persbog) on May 18, 2019 at 11:14am PDT Palatul Rhédey | Piața Unirii, nr. 8-9 În continuare, ne oprim la intersecția dintre Piața Unirii și Strada Napoca pentru a cunoaște povestea Palatului Rhédey. Edificiul a fost poreclit „Casa cu lanțuri”, deoarece era protejat cu lanțuri pe parte cu Ulița Fânețelor (strada Napoca), zonă circulată de carele cu fân . La începutul anilor 1500, pe locul acestuia se aflau 4 case ce aparțineau patricienilor clujeni. Familia Rhédey cumpără terenul și ridică palatul în stil eclectic. La sfârșit de secol XVI, aproximativ în 1590, aici au fost organizate unele dintre cele mai vechi reprezentații de teatru maghiar. În jurul anilor 1680 construcția este cumpărată de László Székely, iar soția acestuia, Sara de Bulușd, participă activ la renovarea clădirii. Procesul de restaurare este finalizat în 1698, iar în curtea interioară a palatului încă se păstrează blazonul Sarei. Proprietatea revine în posesia familiei Rhédey în 1760, atunci când este cumpărată de către János Rhédey. La moartea acestuia, palatul intră în posesia lui Mihály Rhédey, care desfășoară și el ample lucrări de restaurare. Astfel, în 1782 este construită o sală de bal de mari proporții, iar după 10 ani aici se desfășoară prima reprezentație a teatrul maghiar condusă de Gyorgy Aranka. Începând cu această perioadă, spectacolele de artă dramatică s-au desfășurat cu regularitate în palat. Următorul proprietar, János-Mihály Rhédey, lărgește edificiul și îi construiește un nou etaj. De asemenea, el decorează fațada principală a clădirii cu inițialele RJ și deasupra lor așază o coroană cu 9 perle ce reprezintă simbolul nobilimii. Palatul și-a pierdut încet, încet, funcția culturală. În anul 1875, aici se deschide prima cafenea clujeană, în 1899 se transformă în casă de raport, iar în anii 1900 aici au funcționat Banca de Industrie, un cazino și primul oficiu de prefectură românesc. View this post on Instagram A post shared by Kalló Alpár-LeventeCTP Cj-NL53 (@k_alp_lev_ctp_cj_n_sa_linia_53) on Dec 19, 2019 at 8:37pm PST Palatul Bánffy | Piața Unirii, nr. 30 Palatul Bánffy nu putea să lipsească din această listă, fiindcă se numără printre cele mai importante edificii în stil baroc din Cluj-Napoca. Și printre cele mai vechi, desigur. Bánffy György, primul proprietar, a cumpărat 3 case gospodărești pe care le-a extins și le-a unificat între anii 1773 şi 1786. Cel care a stat la baza proiectelor arhitecturale a fost Johann Eberhard Blaumann, unul dintre cei mai apreciați meșteri ai acelei perioade. Salariul pe care acesta l-a primit în urma finalizării construcției se zvonește ar fi putut să-i ajungă timp de 100 de ani. Edificiul nu a reprezentat doar reședința Guvernatorului Transilvaniei, ci o parte dintre încăperile sale, cu fațada spre stradă, au fost închiriate pentru comercianți. Clădirea a cunoscut multe personalități marcante ale momentului, iar pragul ei a fost trecut de împăratul Francisc I, soția sa, Carolina Augusta, arhiducele Miksa, regele Franz Joseph, împărăteasa Sisi și pianistul Franz Liszt. După moartea guvernatorului reședința revine copiilor acestuia, care, prin ordin scris în testament, continuă să închirieze dependințe persoanelor private. Prin urmare, în palat se puteau găsi reședințe de protocol, Cazinoul Naţional, apartamente şi spaţii comerciale sau un sediu de societăţi industriale. În anul 1925 a fost construit un cinematograf în curtea interioară, unde rulau filme în aer liber. Din punct de vedere arhitectural, palatul este compus din patru aripi dispuse în mod dreptunghiular în jurul unei grădini. Pe frontispiciul monumentului se poate observa stema familiei Bánffy, susținută de grifoni înaripați și încoronați. În jurul blazonului, alternând cu câte două urne, sunt dispuse șase statui întruchipând zei antici: Marte, Pallas Athena, Diana, Apollo, Perseu, Hercule. Palatul a fost naționalizat în anul 1948, iar din 1956 îndeplinește rolul de gazdă a Muzeului de Artă. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Petronela Rotar (@petronelarotar) pe Sep 27, 2019 la 4:33 PDT Palatul Teleki | Strada Mihail Kogălniceanu, nr. 7 Stilul baroc este reprezentativ pentru multe dintre clădirile istorice din Cluj, iar Palatul Teleki nu face excepție. Pentru a-și construi reședința pe fosta Uliță a Lupilor, Teleki Adam I a fost nevoit să achiziționeze trei case pentru a putea obține terenul necesar. Subvențiile palatului au provenit însă de la fiul lui, Teleki Adam II, dar acesta a murit înainte ca lucrările să fie finalizate. Noul proprietar, Teleki László este cel care duce construcția la bun sfârșit în jurul anului 1795. Palatul a fost proiectat în formă de „U” de către arhitectul Joseph Leder, angajat și în slujba familie Banffy. Astfel, nu e de mirare că edificiile de la Bonțida și cel situat pe Kogălniceanu au elemente comune, precum gangul de la intrare și ornamentele cu urne de sub streașină. Inițial, Palatul Teleki trebuia să aibă dimensiuni mult mai reduse față de forma finală, însă atunci când orașul Cluj-Napoca a obținut rangul de capitală, pretențiile proprietarilor au crescut. Astfel, planul final cuprinde trei aripi și o fațadă principală cu 11 axe. Clădirea impozantă este deschisă oricând pentru o vizită, iar în interiorul acesteia vei cunoaște o parte dintre cărțile ce aparțin Bibliotecii Județene „Octavian Goga”. Palatul Primăriei | Calea Moților, nr. 3 Ultima, dar nu cea din urmă clădire pe care o aducem în discuție este Palatul Primăriei, aflat la intersecția dintre calea Moților cu strada Petru Maior. Edificiul a fost ridicat între anii 1896-1897, de către arhitectul Alpár Ignác, angajat al firmei lui Benedek Endstrasser. Când această instituție și-a deschis porțile, ea a primit denumirea de Casa Comitatului Cluj și a continuat să-și păstreze funcția administrativă inclusiv în timpul regimului comunist, atunci când a fost transformată în sediul Consiliului Popular Judeţean. După momentul Revoluției, în clădire se instaurează două instituții care funcționează până în prezent: Primăria Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. În ceea ce privește arhitectura, fațadele și interioarele respectă elementele stilurilor eclectic și neobaroc. Clădirea este formată din două aripi, dispuse în formă de „L”. În partea mai scurtă a clădirii, cea situată pe strada Moților, se aflau birourile funcționarilor ce dețineau poziții superioare. Latura mai lungă era destinată angajaților cu funcții modeste. În unghiul drept format de cele două aripi este dispus un turn cu orologiu. Reabilitat în anul 2016, ceasul încântă trecătorii cu fragmente din Rapsodia Română, de George Enescu, la orele: 09:00, 12:00, 15:00, 18:00 și 21:00. Poate o curiozitate mai puțin știută legată de Palatul Primăriei este aceea că aici se organizau, pe lângă ședințe sau întruniri politico-administrative, și expoziții de artă sau baluri. Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de clujlife - te scoate din casă (@clujlife) pe Aug 7, 2019 la 3:52 PDT Tu știai poveștile unora dintre cele mai vechi clădiri din Cluj-Napoca?