Summer Break 2010
Cand sunt prea multe de zis ne limitam sa zicem putin, sa cautam cel mai tare cuvant (as in heavy, as in cu mult inteles) pentru a putea macar rezuma feelingul festului. A se observa pe profilul Summer Break, pe forum, probabil saptamana asta, prin discutiile noastre, la toamna cand vom face suma impresiilor lasate de chefurile si festurle de peste vara.
Summer break-ul a marcat inceputul verii si pentru cine a ales sa vina, a fost marcat pozitiv.
Pe parcursul celor 3 zile m-am convins tot mai mult cat de mult a evoluat festivalul, cat de mult s-a simtit asta in organizare, cat de tari sunt oamenii astia care made it happen.
In ultima dimineata a rasunat setul lui Kojok pana pe la vreo 8, cand stiam cu totii ca s-a mai dus o editie. Am stat, asa obositi cum eram, la cate o poveste, la trasul concluziilor. S-a resimtit nostalgia anilor trecuti, s-a resimtit “vasta noastra experienta” in ale chefurilor si as zice ca sunt din ce in ce mai bune eventuri, cu o organizare din ce in ce mai profi, fara reprosuri si un public din ce in ce mai subtire, needucat, care nu prea mai apreciaza ce se face pentru el. E oarecum o evolutie care nu ne surprinde foarte tare – sunt multe, evenimentul nu mai e eveniment, e doar inca unul ‘la care as vrea sa merg, dar sa vedem daca am cu cine si daca o sa am bani.
Cu toate astea, a fost inca o editie de succes. Inca astept numere, sa vedem cati au fost pe parcursul celor 3 zile. Nu prea stia nimeni un numar, ar fi fost cam tot ca si anul trecut, cu putin mai putini ~3000. Din priviri era practic imposibil sa estimezi, locul e mult prea mare si lumea mult prea rasfirata.
Locatia a fost marele plus, marele bonus care a facut festul mai special decat era deja prin line-up.
Organizarea merita din nou felicitari si plecaciuni. S-au implicat si mult mai multi oameni, au mers pe o idee noua, cea a voluntariatului, care a fost ceva nou, cu bune si rele, s-a invatat din asta si pe parcurs va fi si mai ok. Mel merita sa o pomenesc, pentru implicare si pt forta cu care a rezistat si a avut grija de tot ce s-a putut. De fapt, un big up mare pt toate orele nedormite si fortele supraumane de care au dispus si baietii.
Mi-a lipsit putin lumea, lumea care parca trebuie sa fie acolo ca sa fie feelingul adevarat. Din trupa veche, mereu prezenta, mereu in primul rand nu ne-am prea regasit. Am mai si imbatranit, am si lasat-o mai moale, au mai fost si alte festuri mari – Balaton Sound, EXIT. Daca noi deja ce intitulam batranii festului, atunci ii pot numi copii pe ceilalti. Stim deja ca e un trend aceasta scadere a varstei publiclui. Asta poate inseamna si ca traditia este totusi preluata si de cei mai mici, care au venit si sigur vor mai veni.Dar multi, suntem aceeasi. Unii s-au mai ingrasat, multi au slabit, s-au mai schimbat nuantele parului, stilul vestimentar, shoesii – chiar de seara pana dimineata, majoritatea ornati cu ceva noroi si iarba.
Despre artisti si desfasurarea muzicala a serilor, in posturi separate: ziua 1 / ziua 2.
Galerie foto:
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr
