Veteranii Kumm (Oigăn şi Andras) adunaţi în L’Atelier. Ce mai trebui sa scrie pe un afis? Poate trebuia să vină cu o acadea, poate cu o ţigară? Poate un mic documentar sau un “Factory Girl” clasic pentru intrarea in atmosferă? Mese pline până la refuz preziceau un eveniment greu de uitat. Bunul coleg de trupă, Cătălin, aştepta vizibil entuziasmat primele acorduri.
Acestea au venit acompaniate de proiectarea unor imagini suprinse de-a lungul vieţii excentricului artist Andy Warhol. Intreaga interpretare se vroia a se distanţa vizibil de stilul bine cunoscut Kumm: Songs for Drella, albumul conceput şi compus de Lou Reed şi John Cale, membrii ai trupei Velvet Underground, urmăreau momentele cruciale din viaţa iniţiatorului Pop Art, de altfel un izvor de idei, trăiri, revoluţii şi rebeliuni.
Publicul, foarte variat ca şi medie de vârstă, dar nu şi gusturi, s-a lăsat purtat la pragul uşii “The Factory’, reuşind să surprindă printr-o gaură în zid acea îngrămădeală de artişti, liber gânditori, anarhişti pentru vremea lor. Apoi, fixând cu ochii aceea podoabă capilară blondă, care acoperea o faţă uşor bădărană a unui geniu cu ochelari de soare, simţea încet cum i se adâncesc picioarele în “măzga sentimentală”, cum dinţii lui sfarâmă cuvintele. Această “înfulecare culturală” vine drept o răsplată a celor care au avut atât timp cât și răbdare pentru a găsi, în sfârşit, pe afişele de pe pereţii Clujului nostru provincial o temă legată de marele artist, care, simţim noi cu toţii, că ne-a lăsat drept moştenire o uşoară urmă de nebunie.
Păcat că tot ce e bun se termină repede (nu! nu e vers Nelly Furtado!). Convingerea mea însă este că oricând va mai fi vorba de noi intruziuni în viaţa acestui geniu decedat prea repede, probabil ne vom putea considera cu toţii viitori colegi de celulă.
Denisa Seician
Galerie foto:
Din păcate galeria foto nu mai poate fi afișată aici. Îti recomandăm să o cauți pe Flickr
