Pentru omul contemporan există o sumedenie de mofturi deranjante, fiecare cu un grad variabil de deranjament. Spre exemplu, întârzierea la o conferință este mai mereu scuzabilă, pe când o baterie de telefon în moarte clinică este ceva inadmisibil, lăsând adesea proprietarul într-o stare de confuzie intensă amestecată cu panică. Societatea noastră, deși pe drept criticată pentru obsesia pentru informație, are totuși alibi-ul istoric căruia nu i se poate sustrage, astfel că ne rămâne doar să ne asumăm toate aceste mofturi și să zicem „bogdaproste”.
Am răscolit printre fobiile urbane și am dat, iată, peste una dintre cele mai mari fobii ale moftangiului digital: Limited Connection. Aceste două vorbe, inofensive în aparență, când sunt alăturate pot provoca furie, revoltă și dezgust internautului. Iar acestea nu deoarece o conexiune limitată ar fi ceva respingător, ci mai degrabă, deoarece o conexiune limitată e mai întotdeauna o conexiune zero. Intuind asupra naturii ascunse a sale dar nefiind niciodată siguri din cauza unor amintiri din trecutul confuz, ajungem, puși în fața conexiunii limitate, să nu mai credem nici chiar în noi înșine. Conexiunea limitată acționează întocmai ca un imens semn de circulație, în spatele căruia nu te poți uita niciodată să vezi dacă s-a terminat asfaltarea sau nu; iată, așadar, cum acest Purgatoriu etern al Internetului ne face mai înverșunați chiar decât o cădere de semnal, lăsându-ne forfotind nebunește la setări, deconectând routere și reîmprospătând browserul, concomitent cu a ne mușca pumnii.
Conexiunea limitată e „mulțumim, te sunăm noi” de la interviul de angajare.
Conexiunea limitată e fata care amână întâlnirea înainte chiar de a o stabili.
Conexiunea limitată e echipa de specialiști care de trei luni, exact din două în două săptămâni tot vine ca să-ți repare televizorul.
Conexiunea limitată e cel mai bun prieten zicându-ți că nu știe dacă poate ajunge la petrecere diseară.
Conexiunea limitată e teancul de cinci formulare diferite pe care le completezi la poștă pentru un colet, înainte ca doamna poștășiță să cântărească coletul, pentru a afla dacă e eligibil.
Conexiunea limitată e toate aceste lucruri și multe altele pe deasupra. De aceea, i-am dedicat un sonet care va face și mai multă lumină.
Sonetul conexiunii limitate
De-ncerc să mă loghez ca să fac printu’
suspine-adânci îndată mă-nconjoară,
căci nu se-ntâmplă pentru prima oară
acces să am, dar să nu pot să intru.
O, tu! rețea ce crunt ne amăgește
privându-ne de mâțele din poze.
De mă gândesc, și pata de sloboz e
parcă mai tristă-n lipsa ta, mai rece.
Strici totul, vii și pe nepusă masă
ori poate că ești doar puțin bolnavă
– triunghiul carantină însemnează.
Refresh dau pe icoana cea firavă,
însă degeaba. Nu vrea să pornească
– făr’ de IP, ești doar în vânt o pleavă.
Șnur
Citește aici ce a mai scris Șnur.
