Astăzi continuăm seria articolelor în care vă povestim pe scurt (later edit: pe scurt am vrut, doar că m-am lungit la vorbă cu voi) cum a fost la ClujLife Community Conference #5, și nu ca să ne lăudăm că ne-am ales cu foarte multe idei noi, ci tocmai pentru a le împărtăși și cu voi, cei care nu ați putut fi prezenți alături de noi. Ediția de anul acesta este de departe preferata mea, și cred că e a treia sau chiar a patra la care particip. M-am simțit ca în mijlocul unei familii, s-a râs și s-a glumit în timpul prezentărilor, s-au pus întrebări de tot felul, s-au schimbat roluri pe scenă, a fost un adevărat ”Revelion al organizatorilor”, după cum bine zicea unul dintre speakerii invitați. Adevăru-i că e posibil ca vinul de la crama Jelna să fi destins atmosfera exact cât trebuie și uite așa ne-am ales cu toții cu o zi pe cinste pe care am petrecut-o împreună. Colega mea Corina v-a povestit aici despre cum a debutat evenimentul, ce au avut de spus Alin Borsos de la Samsara Foodhouse, Bogdan Ciocian de la Meron, Andi Vanca reprezentând Booha Bar, și Beniamin Pop, iar eu vă voi da în continuare câteva detalii legate de panelul #localurinoi, ce-a avut de spus Mihai Hossu despre conceptul de brand experience de festival, dar și despre Lights ON, new-entry-ul care a ajuns pe podium la categoria sa anul acesta la ClujLife Awards.
Atunci când vine vorba de localuri noi, știți bine că nu întârzii să le trec pragul și să vă povestesc experiența mea, motiv pentru care am ajuns să fiu interesată în mod aparte de subiect. Pe stradă nu mă uit la oameni, căței sau alte cele, ci privirea îmi fuge mereu după locații recent deschise, urmăresc aproape inconștient nume noi care apar pe străzile orașului și de multe ori m-am trezit căutând un local căruia știu că i-am trecut pragul la început, doar pentru a vedea dacă mai există, dacă a rezistat luptei. Pentru că, să recunoaștem, este o luptă, iar exemplele cu cei care au picat, învinși, sunt nenumărate.
I-am invitat la ClujLife Community Conference pe managerii / proprietarii a patru localuri care au apărut abia în 2018 pe harta Clujului pentru a dezbate subiectul cu ei și a vedea cum rezistă, cum este publicul lor, dacă consideră că au ajuns să fie stabili pe piață. Ioana Lazăr, împreună cu Vlad Udrea, au deschis eggcetera, despre care ea ne-a spus că a reprezentat, într-un fel, ”maturizarea proiectului Victor. Fresh to go”, dar și un loc în care au vrut să aducă ideea de acasă, să facă posibil micul dejun la orice oră. Cel mai probabil, observând la ce ore își consumă oamenii cafeaua, și-au dat seama și că micul dejun se poate servi până spre seară, fără ca nimeni să te judece. Nicu Crăciun, bucătarul care ne-a fermecat papilele gustative cu al său steak și ne-a făcut să-i urmăm food-truck-ul peste tot, inclusiv până în Germania, a adus la Cluj un concept nou, așa că la Meat & Flame puteți avea un prânz care să vă amintească de experiența foodtruck-ului, dar la cină musai e să puneți totul pe pauză și să vă bucurați cât puteți de mult de momentul prezent. Florin Drasovean a vrut să creeze un loc pentru întreaga comunitate Jazz in the Park, să adune mii și mii de iubitori de jazz laolaltă pe parcursul întregului an, nu doar vara, așa că a pus bazele Vorbe alături de echipa Fapte, bineînțeles. În cele din urmă, Cristi Bolgar, managerul cut and crust, ne-a dezvăluit sincer, fără ocolișuri, că restaurantul de pe Donath 65 a apărut pentru a demonta ideea că pizza este un preparat făcut să fie mâncat pe fugă, că poți să ai parte de o experiență altfel, într-un design diferit.
Publicul clujean este unul foarte critic, un public greu de dus de nas, căruia trebuie să-i livrezi întotdeauna ce i-ai promis, să-i depășești așteptările. Este un public căruia îi place feedback-ul și au trecut vremurile în care trebuia să ne rugăm de oameni pentru a le afla părerea, ne-au spus cei patru invitați. Fiecare din cei prezenți au pus mare accent pe cât de important este feedback-ul clientului într-un astfel de business, mersul personal la masa celui care îți este în local și vorbitul cu acesta, reacțiile pe loc. De partea cealaltă a ecuației, am aflat că ei, în ipostaza de manageri / proprietari, simt tot mai mult susținerea din partea altor manageri de localuri și legătura care s-a format între ei și care îi ajută să mențină ștacheta ridicată, să fie mai buni. Practic, au depășit bariera competitivă și au devenit prieteni, una dintre cele mai mari bucurii ale lor fiind când cineva ”din breaslă” le devine client fidel. Succesul reușitei este reprezentat totuși într-o proporție covârșitoare de produs, urmat îndeaproape de design și atmosfera creată, de legătura pe care o creezi cu comunitatea ta. Și, după cum bine a spus Florin – managerii au înțeles în sfârșit că ”crâșmăreala” nu o faci ca hobby, ci e nevoie de profesionalism. Modești, ca orice oameni care reușesc ceva, cei patru au spus că încă nu pot vorbi despre o stabilizare pe piață, dar calculele arată bine. Să deschizi un local nou este foarte dificil, dar pasiunea face totul mai simplu. Oricum ar fi, ideea generală ar fi să apelați cu încredere la fonduri precum Start-Up Nation, să vă găsiți o echipă faină, cu oameni loiali, pentru care să creați un mediu propice, și să dați curs visurilor voastre.
După o pauză de pizza (de la cut & crust, că doar nu degeaba a povestit Cristi atât de frumos despre ea), a venit rândul lui Mihai Hossu, responsabil pe partea de sponsorizări și experiență la Electric Castle. Mihai ne-a vorbit despre activări și experiențe de festival și și-a deschis prezentarea cu un slide foarte sugestiv, pe care apărea scris – ”What is in it for me?”. Oricât de ofensați am putea părea în fața unei astfel de întrebări, aceasta este principala care apare când se discută colaborări între branduri și festivaluri, mai ales că vorbim de o relație care ar trebui să aducă câștiguri de ambele părți: festivalurile au nevoie de branduri pentru că există un fee pe care acestea le oferă, fee care aduce nume mari în line-up, o scenă mai frumoasă, mai multe lumini, mai mult wow, și așa mai departe, iar brandurile au nevoie de festivaluri pentru vizibilitate, pentru a-și întâlni publicul, pentru a se vorbi despre ei. În prima fază, când se discuta despre activările brandurilor, toată lumea se gândea doar la ”logo induced hypnosis”, adică afișarea logo-ului de o mie de ori peste tot, până enervezi pe toată lumea. Treptat, și-au dat seama că e nevoie de o poveste, de un concept pentru a capta atenția oamenilor, că nu e de ajuns un logo. Așa că brandul a trecut în plan secund, iar pe primul loc a fost pusă experiența. Mai mult, apariție generației Z a dus aproape toate activările de brand în zona digitală și cu siguranță în următorii ani vom fi martorii unor chestii foarte-foarte tari. Și dacă tot vorbim de branduri care au pus experiența pe primul rând, și nu logo-ul lor, vreau să vă întreb câți aveați habar că billboard-ul de la intrarea de la Electric Castle era o activare a celor de la Ciuc? Probabil majoritatea dintre voi, căci ați vrut să vă fie afișat mesajul acolo și ați intrat în aplicație să faceți sugestii, iar acolo era mai evident că le aparține. Dar așa-i că logo-ul lor era aproape de negăsit pe billboard, fiind afișat doar timid într-un colț? Și totuși, ce activare mișto!
Vă mai zic două-trei vorbe despre Lights ON și am terminat. Așadar, după o introducere (destul de) emoțională despre începuturile acestui proiect și cum s-a construit nucleul echipei, Andi Daiszler i-a chemat alături de el pe Mihai Cotos și Daniel Popescu pentru a ne povesti mai multe despre cum le-a venit ideea acestui festival și cum au decurs lucrurile. Am vizualizat cu sufletul la gură aftermovie-ul (nu știu cum de mi-a scăpat până acum), mi s-a făcut pielea de găină și am retrăit fiecare moment pe care l-am petrecut sub / lângă / în apropierea luminițelor. Lights ON a debutat din nevoia de a aduce o schimbare în rândul luminilor din oraș, dar ideea de festival s-a contura în timpul unei excursii la Amsterdam, de unde nu s-au întors cu ”povești nespuse”, conform obiceiului, ci cu o revelație: au văzut că se poate transmite o poveste, o poezie prin lumină. Au început să facă sondaje pe stradă, lumea habar nu avea ce e acela un festival al luminii, au fost încurajați cu vorbe precum – ”Sunteți subfinanțați” sau ”Sunteți nebuni”, dar nu s-au dat bătuți și s-au încăpățânat să continue. Despre succesul lor s-a vorbit multă vreme, un exemplu evident fiind luna de 7 metri înălțime din Biserica Piaristă a lăsat cu siguranță o amprentă în urmă. Ea este cea mai bună dovadă a faptului că arta nu ține cont de spațiu, granițe, religie. În viitor îi vom vedea făcând lucruri mai mari decât acestea, Lights ON 2018 a fost doar începutul. Își doresc să spună mai multe povești, să activeze diverse zone din oraș, să scoată mai mulți artiști locali în față, să schimbe percepții, să aducă pe agenda zilei ”subiecte fierbinți” de dezbătut. Așteptăm cu sclipiri în ochi!
Pfiu, am impresia că nici n-am răsuflat cât v-am povestit toate acestea, nivelul meu de entuziasm este încă undeva foarte sus. Mâine aflați de la Diana ultimele detalii picante de la eveniment, contradicțiile care s-au ivit în cadrul panelului de parteneriate media, definiția de 15 minute pe care ne-a dat-o Ștefan Teișanu încercând să explice ce înseamnă să fii antreprenor cultural și cum Alin Vaida a devenit moderatorul evenimentului pe ultima sută de metri. Fiind invitat încă de la prima ediție, ne așteptam ca la un moment dat să ceară mai multe drepturi… Mulțumim, Alin, n-am fi râs la fel fără tine!
