Am revenit cu ultima parte din seria de articole în care vă povestim cu ce idei am rămas după ClujLife Community Conference #5. Ziua a fost plină, având loc discuții despre localuri, evenimente, branding și multe alte bucățele ce compun spiritul Clujului, așa că ne respectăm promisiunea până la capăt și vă ținem la curent cu privire la fiecare subiect. Până să începem puteți face o scurtă recapitulare citind cum a decurs prima parte a conferinței, unde ne-au ținut captivați încă de la prima oră Alin Borsos de la Samsara Foodhouse, Bogdan Ciocian de la Meron, Andi Vanca reprezentând Booha Bar, și Beniamin Pop. Nu uitați nici de ce-a de-a doua parte, în care am aflat mai multe lucruri despre #localurinoi, brand experience de festival și despre Lights On.
Imediat după ce am retrăit bucuria aceea aproape inexplicabilă pe care o avem când vedem luminițe și am aflat detalii despre proiectul Lights On, a urmat un nou panel. Mai exact, a urmat panelul despre parteneriate media, în cadrul căreia i-am invitat pe Laura Laurențiu, Dora Mircea-Radu și pe Attila Kiraly să ne ofere câteva perspective din prisma activității lor. În timp ce Laura și Dora și-au exprimat punctele de vedere în urma experienței pe care o au în comunicare și PR, Attila a vorbit ca reprezentant al unui proiect media puțin diferit de presă în general. Trebuia să fie alături de ei și Mihaela Orban, în calitate de reprezentat al Transilvania Reporter, însă din păcate nu a mai putut ajunge. Să nu credeți că din cauza lipsei unui speaker dezbaterea a fost mai puțin captivantă, căci cei trei au pus punctul pe i încă de la început. Laura a remarcat faptul că parteneriatele media sunt o nevoie în cazul evenimentelor mici, însă nu sunt obligatorii în cazul celor mari, precum festivalurile, considerând că acestea sunt de interes public. Cu privire la acestea, Dora susține că e necesar ca ambele părți să își asume responsabilitatea. În schimb, Attila a atras atenția asupra lipsei de comunicare dintre media și organizatorii de evenimente, comunicare ce pornește de la un simplu schimb de email-uri.
În ceea ce privește conferințele de presă, atât Dora cât și Laura consideră că este nevoie de ceva diferit față de clasicele conferințe. Laura chiar a acționat în acest sens, punând la cale întâlniri informale în care au avut loc schimburi de idei pe tema Jazz in the Park. A fost abordat apoi subiectul acreditărilor de presă, unde părerile diferă. Dora consideră că orice jurnalist ar trebui să poată primi o acreditare atâta timp cât nu a făcut o boacănă, lecție pe care a învățat-o după un eveniment pentru care o televiziune nu foarte cunoscută a realizat cel mai bun material jurnalistic, lucru la care nu s-ar fi așteptat inițial. În schimb, Laura consideră că înainte a oferi o acreditare unui jurnalist, PR-ul este dator să se informeze cu privire la modul în care jurnalistul își practică meseria. Ea obișnuiește să le ceară jurnaliștilor anterior evenimentului un material pe un subiect asemănător, căci, după cum spunea și Dora, pe lângă meserie, jurnalismul aduce și beneficii. Mai apoi, Attila a ținut să menționeze faptul că site-ul cluj.com este mai degrabă o combinație dintre presă și influence decât strict una dintre ele. Cei care scriu pe site nu sunt la propriu ceea ce termenul jurnalist desemnează, ci, sunt persoane care au studiat acest domeniu sau unul învecinat și au plăcerea de a scrie. Deși Dora remarcă faptul că influencerii au potențialul de a produce conținut diferit față de media clasică, Laura privește și minusurile utilizării lor, precum imposibilitatea de a garanta evaluarea sau lipsa de autenticitate, unele lucrări ieșind în final bine, altele nu. Totuși, Attila consideră că atâta timp cât există un parteneriat care funcționează după principiul win-win, lucrurile devin clare și merg spre o direcție bună. În ultima vreme majoritatea organizațiilor comunică prin presă, spune Attila, fapt ce a dus la construcția a multe parteneriate, însă el își dorește o eficientizare a colaborărilor dintre jurnaliști și oamenii de comunicare. Una dintre propunerile Dorei este construcția unuei auditări complexe a publicațiilor, considerând-o necesară în domeniul comunicării pentru a fi clare caracteristicile cititorilor fiecărei publicații. Timpul nu a permis continuarea discuției, însă Laura i-a provocat pe colegii ei de dialog la o întâlnire în care să discute mai pe larg subiectele. Salutăm inițiativa și vom participa cu drag.
Împreună cu Ștefan Teișanu, director al Centrului Cultural Clujean, am aflat ce înseamnă antreprenoriatul cultural. Prima surpriză pe care am avut-o a fost când am realizat că economia nu are ca punct central banii, așa cum suntem tentați să credem, fiind vorba de „o activitate umană de producție, distribuție și consum a bunurilor materiale și a serviciilor”. Vedeți undeva în definiție cuvântul profit? Exact. Am aruncat o privire și asupra înțelesurilor conceptelor de cultură, industrie creativă și antreprenoriat, pentru a ajunge la concluzia că antreprenorul cultural este un agent economic, având misiunea de a produce ceva folositor societății, fără a avea întotdeauna profit. După ce ne-am fixat cadrul conceptual, Ștefan ne-a prezentat și cei 3P care te ajută atunci când pornești la drum în cazul proiectelor culturale sau al afacerilor (părinți, prieteni, proști), dar și cei 3P care arată succesul sau insuccesul, valabil atâț pentru proiecte ce își propun să facă profit, cât și pentru cele non-profit și cele care își nu își propun să facă profit dar îl fac (profit, populație, planetă). Dacă tendința este de a asocia succesul cu profitul, ni se atrage atenția că mai există alți doi factori ce trebuie luați în calcul – influența pe care proiectul o are asupra oamenilor, dar și asupra mediului. Ștefan a remarcat și faptul că lipsa de încredere ne împiedică să facem lucruri, iar prin cultură putem reconstrui această încredere, generând, printre altele, inovare, coeziune socială și economia cunoașterii. Discuția s-a încheiat lăsându-ne să ne gândim la un element foarte important al cultureprenourship-ul, denumire pe care a dat-o antreprenoriatului cultural, mai exact, wellbeing-ul. A fost trecerea perfectă spre următorul panel, căci a urmat o dezbatere despre impactul în societate cu reprezentanții a patru organizații ce aduc wellbeing prin acțiunile lor.
Sincer, după o zi plină, în care am am ascultat specialiști în diverse domenii și am învățat o mulțime de lucruri noi, nu mă gândeam că mă mai poate surprinde ceva. Doar după ce s-au așezat pe scaunele din fața noastră Cornel, ca reprezentant Beard Brothers, Alin, ce reprezenta Fapte, Cristi, ce vorbea în numele TIFF și Andi, ca reprezentant al Asociației Daisler, am realizat cât de relaxată a devenit atmosfera, discuția fiind ca una între prieteni. Cei drept, sala nu mai era plină, iar toți cei care eram prezenți savuram discuția condimentată cu umor. Chiar m-am simțit la un „Revelion al organizatorilor”, după cum spunea Alin. Dar hai să nu rămân la laude și să vă spun și ce ar trebui să știți în urma ultimului panel. Andi a dat startul discuției cu o provocare, aceea ca speakerii să prezinte ce a rămas în urma evenimentelor organizate de către celelalte organizații. Mai exact, Alin ne-a povestit impactul pe care l-a avut TIFF, Cornel a avut în vedere impactul evenimentelor organizate de Fapte, iar Cristi a vorbit despre acțiunile Beard Brothers.
TIFF a apărut pe când Alin avea numai 10 ani, el considerând festivalul ca pe un unchi bun, pentru care înveți, cu scopul de a-l face mândru. Festivalul a oferit modele pentru organizatori și, odată cu evoluția evenimentelor din Cluj, s-a format o mare familie, mai spune Alin. Ne-a mărturisit și cum a pornit pe calea organizării de evenimente și nu o să vă vină să credeți cât de simplu a fost: într-o zi și-a spus că trebuie să facă evenimente. Și așa început. La ajutat în acest sens și faptul că avea tendința de a face lucruri pentru a-i ajuta pe alții. Replica a venit din partea lui Cornel, care a ținut să puncteze faptul că Jazz in the Park a deschis porțile parcului, la propriu și la figurat și a reușit să realizeze o acțiune de integrare la Pata Rât ce merită lăudată. Cristi ne-a spus că Beard Brothers i-au dat impresia unor străini ce se comportă precum frații încă de prima dată când i-a întâlnit, una din marile lor realizări fiind faptul că au reînrădăcinat ideea de voluntariat. Cristi încă își crește barba, deci fiți pe fază, Beard Brothers! Mai apoi, el a remarcat faptul că TIFF s-a născut din lipsa de educație artistico-culturală, realizarea acesteia fiind un obiectiv al festivalului. Și pentru Jazz in the Park impactul în sine este scopul, motiv pentru care Fondul Jazz in the Park este un element foarte important. Festivalul, spune Alin, este efemer, având o durată scurtă, iar Fondul șterge din această efemeritate, rămânând ceva după ce festivalul s-a încheiat. Festivalul în sine oferă un cadru prin care ne putem implica, pornind de la principiul că lumea devine un loc mai bun dacă dai puțin din ce e al tău. În alt context, pe lângă lucrurile palpabile pe care le lasă în urmă, despre care cu siguranță ați auzit, Beard Brothers reușește să angreneze o mulțime de oameni prin acțiunile semnate de ei și de The Sisterhood. S-au lovit și de obstacole, aspectul bărbășilor trezind inițial suspiciuni. De ce i-aș da bani lui? – spuneau mulți oameni, având o preconcepție asupra oamenilor cu barbă și tatuați. Dar în timp bărboșii au demonstrat că implicarea în acțiunile lor dau rezultate concrete, implicându-se în multe proiecte sociale. Și Andi ne-a vorbit despre proiecte realizate în comunitate remarcând că Lights On este o dovadă a faptului că putem fii ca oricare oraș din Occident, proiectul fiind realizat printr-un parteneriat public-privat ce arată o direcție bună înspre care ne îndreptăm. Instalația The Moon a arătat și că arta poate merge mână în mână cu religia fără să existe conflicte.
Finalul dezbaterii a fost marcat de subiectul wellbeing specifice fiecărei echipe de organizatori dintre cele 4: pentru Beard Brothers aceasta apare prin angrenarea voluntarilor în acțiuni sociale, Asociația Daisler o aduce prin evenimente ce produc schimbări în comunitatea obișnuită, în cadrul TIFF se identifică prin posibilitatea de a trăi festivalul în felul tău și de a redescoperi orașul, iar în cadrul evenimentelor Fapte wellbeing-ul apare prin lipsa de prejudecăți și accesul tuturor la muzică live.
Discuțiile oficiale s-au încheiat acolo, urmând o gustare dulce de la Donuterie pe care am primit-o prin intermediul hipMenu, (încă) un pahar de vin de la crama Jelna și schimbul de impresii post-conferință.
Tragem aici linie și sperăm că v-am atras interesul măcar cu un subiect dintre cele dezbătute la ClujLife Community Conference #5. Ne revedem la CCC #6!