În acest weekend am rupt din monotonie și sâmbătă seara am dat o fugă la Art in The Street. Deși activitățile mele preferate de weekend sunt dormitul și să mă uit la seriale, activități bine meritate după o săptămână plină de cursuri și deadline-uri, vremea de afară a reușit să mă convingă să mă ridic din pat și să explorez Piața Muzeului. Recunosc…înainte să îmi delectez simțurile artistice am fost la Street Food pentru a-mi satisface papilele gustative și nu am regretat nimic. Și oricât de mult ne place mâncarea, nu acesta este subiectul pe care urmează să îl dezvolt, așadar iată cum a fost în acest an la Art in the Street.
Inițial am ajuns pe la ora 18, când încă nu erau mulți oameni iar artiștii adunau încet, dar sigur, spectatori de toate vârstele. Muzica răsuna în Piața Muzeului din toate colțurile, dar fără a se suprapune și a forma un haos auditiv care se întâmplă pe la festivaluri în miez de vară. Și că veni vorba de vară, vremea de afară a fost superbă, iar scaunele din fața unei “scene” mă purtau cu gândul la răsăritul de la malul mării. Lipsea din peisaj nisipul (poate la ediția viitoare), iar dacă închideai ochii și te lăsai condus de muzică, te trezeai în concediul care tocmai a trecut.
În același registru putem încadra și artiștii pe picioroange care mi-au amintit de cele 4 zile petrecute la Untold. Nu îmi pot imagina de cât echilibru ai nevoie pentru a vedea lumea de sus, mai ales pe piatră cubică unde eu mă împiedic și cu cei mai comozi pantofi. Aceștia s-au integrat perfect în peisaj, fiind centru de interes pentru multe blitz-uri și camere, dar și pentru copiii care își doreau să crească la fel de mari.
Că veni vorba de cei mici, cei de la Create.Act.Enjoy au avut mare grijă atât de ei, cât și de adulții care au dat în mintea copiilor. Nu am putut să văd decât zâmbete și bucurie, deci mitul cum că oamenilor le este frică de clovni a fost demontat. Printre oamenii care se plimbau relaxați se mai ascundea și un mim care demonstra faptul că nu întotdeauna ai nevoie de cuvinte pentru a exprima emoții, mai ales atunci când toată lumea își dorește o fotografie cu tine. De asemenea, cum trăim în era digitală, era imposibil să nu dăm de inovații care să ne amintească de acest aspect la eveniment. Doar și tehnologia este tot o formă de artă, nu? Ei bine, realitatea virtuală a atras mulți trecători, mare parte dintre ei fiind copii. Din acest motiv nu am vrut să le stric bucuria și am trecut mai departe, rămânând un mister locul unde m-ar fi putut purta ochelarii de VR.
De nelipsit la eveniment au fost și artele vizuale, care s-au metamorfozat fie sub forma unei expoziții foto, fie sub forma unor graffiti care au luat naștere chiar sub ochii celor care străbăteau Piața Muzeului. Toate acestea se întâmplau într-un cadru care invita la visare și la detașare de grijile impuse de viața de zi cu zi, un moment de evadare din cotidian. Tot la arte vizuale i-aș încadra și pe cei cărora le place să se joace cu focul, cei care au ținut cu sufletul la gură sute de oameni și care au stârnit emoții de toate felurile pe parcursul spectacolului.
Cât despre muzică, nu am nimic de comentat. Toți artiștii au avut acel ceva care te făcea să le acorzi câteva minute, ca mai apoi să te duci să explorezi și alte colțuri care ascundeau artă. Aș caracteriza demonstrațiile muzicale ca fiind dominate de dorința de relaxare, de liniște și de calm, fapt ce s-a observat pe chipurile care radiau de fericire ale celor prezenți la eveniment. Totodată, aceste concerte te ajută să descoperi artiștii locali și nu numai, iar când ajungi acasă vei avea posibilitatea să îți îmbogățești playlist-ul cu noi piese.
Decorațiunile care au împânzit străduțele nu au putut scăpa de ochiul meu critic (nici în acest caz nu am ce comenta), iar ideea de a agăța discuri de vinil în copaci mi s-a părut absolut genială, o metaforă care reunește trecutul cu prezentul, întrucât le-am observat în zona de Virtual Reality. De asemenea, florile plasate prin Piața Muzeului ne aminteau de faptul că totuși, chiar dacă este toamnă, acest lucru nu implică faptul că trebuie să ne lăsăm pradă depresiei care se instalează atunci când vremea caldă și soarele rămân doar o amintire.
Am început articolul spunând că am ajuns la ora 18, când încă era lumină. Cum era de așteptat, m-am plimbat până la lăsarea întunericului când atmosfera era și mai liniștită, iar mult fotografiatele beculețe din Piață s-au aprins și m-au dus cu gândul la Crăciun. Artiștii și-au atins scopul și au adunat sute de oameni care aveau să se bucure de momentul lor, copiii radiau de veselie, iar animalele de companie gustau și ele din magia momentului. Pe scurt, un eveniment dedicat tuturor sufletelor care știu să trăiască orice clipă din plin și care apreciază arta sub orice forme. Mie mi-a plăcut la Art in the Street și cu siguranță nu voi rata edițiile viitoare.
Ție ce ți-a plăcut cel mai mult de la acest eveniment?
