Dacă nu îți plac teatrul de calitate și actorii buni, nu merge la Cel mai iubit dintre pământeni. Vei fi dezamăgit, pentru că actorii sunt grozavi, iar maniera în care au jucat a fost de vis.
Recunosc, sunt mare fană a cărții lui Preda. A fost printre puținele din programa de liceu pe care le-am citit pe nerăsuflate. Când am văzut că la Teatrul Național Lucian Blaga se joacă Cel mai iubit dintre pământeni, am fost în extaz, deși trăiam constant cu impresia că sunt slabe șansele să se ridice la nivelul cărții.
Teatrul e fenomenal. Modern și totuși încărcat de un iz istoric și cultural, exact așa cum ar trebui să fie un teatru prestigios. Intru în sală și e forfotă generată de un public emoționat, care butonează cu sete telefoanele, pentru că, timp de aproape trei ore, le vor închide. Sala plină, lojele și balconul ocupate în întregime, oameni eleganți și frumoși așteptau începerea piesei. În timp ce mergeam cuminte spre locul meu, aud o doamnă entuziasmată care le dă detalii nepoților (cel mai probabil) despre piesă, pentru că ea a fost și data trecută când a fost pusă în scenă.
La 19 și câteva minute se sting luminile și auzim vocea care ne spune elegant să închidem telefoanele. Evident că la jumătatea piesei, chiar din primele rânduri, un telefon suna de zor, din păcate. Pe scena își face apariția Victor Petrini, protagonistul piesei, care se află în primă fază în închisoare.Tranzițiile au fost foarte interesante, cu un bec stingându-se și reaprinzându-se constant pe un zgomot puternic, aproape deranjat, dar de efect. Apare în scenă Suzy, iar actrița a fost exact cum mi-o imaginam pe Suzy din cartea lui Preda: senzuală și totuși inocentă, aproape puerilă. Aparițiile ei au fost simetrice și au impresionat publicul de fiecare dată, intrând în scenă cu una dintre cunoscutele replici ale personajului, și anume ironicul Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni? Discuțiile dintre Petrini și Matilda, soția lui, mi s-au părut savuroase, iar certurile, aproape pasionale. Deși în aparență a iubit mai multe femei, singura pe care a adorat-o Petrini până la final a fost fiica lui, Silvia.
Matei Rotaru a fost un Victor Petrini foarte apropiat de așteptările mele: imperturbabil, visător, filosof pasionat de istorie și cultură, om citit. Profesor universitar, Petrini suferă o dramă atunci când, după ce a fost condamnat, nu mai poate profesa și se angajează la deratizare. Piesa a surprins perfect diferența dintre Petrini și Matilda: în timp ce el accepta umil orice putea reprezenta o sursă de venit, Matilda îl ia în râs și hotărăște să plece de acasă.
Da, da, sunt vești bune, dar în limitele destinului meu.
Inedită mi s-a părut abordarea scenaristului și regizorului Tudor Lucanu, care nu a creat doar o piesă de teatru, ci o operă complexă, care a combinat teatrul cu filmul, pe ecran difuzându-se la un moment dat secvențe alb negru care vorbeau despre perioada comunistă sau care îl reprezenta pe Petrini încețoșat în propriile gânduri. Alt lucru fascinant la Cel mai iubit dintre pământeni mi s-a părut modul în care unele secvențe erau realizate în slow motion, iar altele pe repede înainte; elementele de acest fel au oferit motricitate și tensiune piesei, făcând-o și mai deosebită.
În concluzie, dacă nu vă plac actorii buni și piesele care vă storc de lacrimi, nu mergeți la Cel mai iubit dintre pământeni. O piesă de teatru în care opera lui Preda e redată exemplar, în care tragicul se îmbină cu amuzantul, iar pasiunea cu ura desăvârșită. Cel mai iubit dintre pământeni vorbește despre tipul omului care nu se încadrează în societate și care nu își găsește o parteneră pe măsură, dar se complacă în starea de merge și așa. O operă de teatru scăldată în idei filosofice, durere, singurătate, minciună și un strop de umor.
Piesa a fost la Teatrul Național Cluj-Napoca și nu o să vă pară rău dacă veți merge la următoarea reprezentare! Urmăriți site-ul și pagina lor de Facebook pentru a fi la curent cu viitoarele spectacole.
Tu când ai fost ultima oară la teatru?
