Cum e să fii student la… Universitatea de Artă și Design din Cluj

by | May 19, 2021 | Articole, Student

Dacă ne citești de ceva vreme, știi că obișnuim să povestim cu studenți de la diferite facultăți ca să vedem cum e experiența lor. De ce facem asta? Pentru ca tu, viitorule boboc, să vezi ce spun cei care deja au intrat în contact cu facultatea. Dincolo de informațiile pe care le găsești pe site-ul facultății, aici o să citești păreri personale ale studenților despre admitere, profesori, oportunități și timp liber. În ceea ce privește Universitatea de Artă și Design, aceasta cuprinde 2 mari facultăți – Facultatea de Arte Plastice și Facultatea de Arte Decorative și Design, fiecare dintre ele având câte 5 departamente. Astăzi vorbim despre experiențele lor cu studenți de la Pictură, Istoria Artei și Restaurare. Sperăm că îți vor răspunde la cât mai multe dintre întrebările pe care le ai, dacă simți o chemare către o formare artistică.

Pentru început… începutul – cât de dificil este să fim admiși la UAD?

Theodora este boboacă la Facultatea de Restaurare și Conservare și admiterea ei a fost poate printre cele mai inedite – Theo face parte din generația pandemic university, adică a trecut prin tot procesul în vremea pandemiei, unul adaptat condițiilor de sănătate impuse.

Din cauza situației epidemiologice, admiterea noastră a avut loc online și a fost împărțită în două etape. Prima a fost mapa universală în care trebuie să ai studii (desene – n.r.) de natură statică, portret, compoziție (studiile universale sunt cerute pentru orice secție din cadrul UAD, domeniul arte plastice). A doua parte a fost un portofoliu personal în care prezentam o imagine proprie. În el trebuia să avem lucrări care ne caracterizează, pe care ulterior le-am prezentat în fața unui juriu (desigur, tot online). În mapa personală trebuie să arăți cât de versatil ești ca artist și student, trebuie să se înțeleagă că ești capabil să lucrezi în cât mai multe tehnici, mai ales luând în calcul faptul că în domeniul conservării și restaurării trebuie să înțelegi din punct de vedere profesional ce îți este pus în față.

În ceea ce privește pregătirea pentru admitere, am folosit tot ce știam din anii precedenți (pot spune că activez în domeniul artei de câțiva ani). Dar dacă cineva vrea sa vină la Universitatea de Artă și Design și știe că poate nu are o experiență precedentă, nu este o problemă.Cred că un an jumătate de lucru constant va fi destul pentru oricine își dorește să aibă un rezultat favorabil.

Admiterea este mai dificilă atunci când facultatea pentru care optezi este una practică, așa cum e cea a Theodorei. Însă dacă vrei să studiezi într-o facultate teoretică, admiterea este tot una teoretică și ține de cât de mult te pregătești pe cont propriu. Altfel spus, nu ai nimic practic de făcut neapărat, ci doar să citești și să înțelegi. Asta ne zice și Brita. Cum era de așteptat, la specializările practice accentul cade asupra abilităților artistice, în timp ce la cele teoretice – cum este Istoria Artei – nu e nevoie de un portofoliu de lucrări.

Pentru că sunt la specializarea Istoria Artei – o secție care nu este practică – nu a fost nevoie să fac pregătire pentru admitere. Procesul a fost destul de simplu și toți pașii au fost explicați foarte clar pe pagina Universității. Iar profesorii sunt oameni foarte faini și specialiști pasionați de domeniile lor.

Iar dacă ai avut norocul să fi mers la un liceu de artă, ei bine, lucrurile sunt și mai roz. Elena este în anul III, la specializarea Pictură și consideră că liceul de artă a ajutat-o și mai mult în vederea admiterii la UAD.

Eu am dat admiterea acum 2 ani, fiind în format fizic, și am avut norocul să fi mers la un liceu de arte în prealabil, așa că pregătirile mele au fost constante în acest domeniu după clasa a 7-a, iar pentru admitere a fost nevoie sa repet câteva lucruri – cum a fost portretul – și să lucrez la mapă, pe care am finalizat-o cu câteva zile înaintea admiterii.

Bine-bine, ai tot auzit că e ușoară admiterea, dar nu te culca pe o ureche. Lucru valabil pentru orice facultate chiar. Andreea ne spune că, pentru ea, admiterea a fost nu neapărat dificilă – deși nici ușoară nu a fost – însă a venit la pachet cu un stres uriaș. Și ne mai sfătuiește că pregătirea nu trebuie lăsată pe ultima sută de metri.

În legătură cu admiterea, din punctul meu de vedere a fost destul de stresant, în sensul în care am avut de pregătit câteva zeci de lucrări pe care să le prezentăm profesorilor în momentul probei de departajare, plus multe alte zeci de ore petrecute la pregătirea pentru proba eliminatorie care consta într-un portret realizat în mod academic. Pot spune ca am început să mă pregătesc pentru admitere cu un an sau doi înainte și a fost destul de solicitant, ținând cont de faptul că necesita un anumit volum de munca care trebuia depusă.

Tot Andreea ne spune că facultatea i-a mulțumit așteptările, însă a venit pandemia și a generat câteva dezamăgiri – și noi nu putem decât să fim de acord.

Sa fiu sinceră, ca orice alt copil de liceu, mă așteptam ca totul să fie extrem de strict la facultate, profesorii sa fie rigizi și să nu le pese de tine. Comunitatea să fie structurată exact ca în filmele americane. Cu petreceri de cămin și alte lucruri în sensul asta. Ei bine, asta nu s-a întâmplat și nici nu se prea întâmplă nici în prezent, iar pandemia nu schimbă nimic în sensul acesta. Cam asta a fost singura mea dezamăgire.

Pentru Theodora, experiența nu a fost mereu senină. Ne spune că a întâmpinat multe dezamăgiri în ultimul an, însă toate punctele slabe de care se izbește nu fac decât să îi amintească pentru ce luptă: să facă artă.

Când vine vorba de așteptări versus realitate, pentru mine e destul de personal, întrucât am avut unele așteptări foarte mari, care nu au fost mereu atinse, din păcate. Nu pot spune că am fost surprinsă plăcut în multe situații cand vine vorba de lucrurile pe care le credeam și lucrurile pe care le-am trăit, față de așteptările pe care le aveam. În facultate trebuie să înveți să îți spui părerea și să lupți pentru ceea ce meriți. Nu pot spune că e mereu rău, asta ar fi o ipocrizie, doar sugerez că persoanele care vin în această universitate ar trebui să nu se lase doborâte de lucrurile pe care le pot întâmpina și să continue să iubească arta.

Și la cursuri, cât stăm la cursuri? Avem timp oare și de altele pe lângă? Andreea mi-a spus că practica este situată în prima parte a zilei, iar după-masa au loc orele teoretice, iar ea ar prefera ca ordinea să fie fix invers. Elena și Theo mi-au spus că UAD este o facultate riguroasă, care creează un echilibru între orele teoretice și cele practice; chiar dacă sunt „temelia” profilului, atelierele practice sunt fundamentate pe o bază solidă de cunoștințe.

Împărțirea este una proporționată, practica fiind extrem de importanță în acest domeniu, lucru ce se reflectă și în orar. Bineînțeles că este nevoie și de orele teoretice care sunt ținute cu rigoare de către profesori, dar sunt într-o proporție rezonabilă – accentul cade pe partea practică.

Orarul este împărțit în 4 ore de cursuri teoretice și 5 ore de cursuri practice (3 ore împreună cu profesorul și 2 ore lucru individual). Din punctul meu de vedere este perfect împărțit, mai ales că, în general, domnii profesori sunt prezenți mai devreme la atelier și avem timp să discutăm mai mult, iar atelierul a avut numai anul acesta un program restrictiv din cauza situației de față, dar în anii trecuți aveai posibilitatea de a sta până mai târziu pentru studiul individual.

Și pentru că vorbim de un domeniu în mare parte practic, cred că e nevoie să vorbim și despre bani. Despre acele art supplies de care au studenții nevoie și care, cred eu, nu sunt întocmai ieftine. Am fost curioasă să aflu dacă le sunt decontate astfel de cheltuieli sau dacă universitatea se ocupă de materialele necesare, iar Andreea și Elena răsună în același glas: nu e ieftin.

Nu am să mint, ustensilele sunt destul de costisitoare, iar din ceea ce știu eu, universitatea nu îți prea oferă multe în afara de un acoperiș deasupra capului unde poți sa te desfășori și… cam atât.

Facultatea acoperă o parte din materiale, dar marea majoritate a celor consumabile trebuie să fie asigură de noi, studenții, iar bugetul variază de la o specializare la alta și de la o materie la alta.

Theodorei i-ar fi plăcut ca facultatea să îi asigure o mai mare parte din cele necesare și ne spune că bugetul chiar este ceva de care să ții cont înainte de admitere. Trebuie să fii dispus să dai sume măricele pentru diferite materiale și ustensile, în funcție de specializarea la care ești, însă dacă „tragi tare” și ești la buget și poaaate mai ai și bursă, lucky you!

Din punct de vedere financiar, facultatea poate să ajungă să fie costisitoare, dacă luăm în calcul nevoia calitativă a materialelor. Dacă, din fericire, ajungi să fii la buget, atunci taxa nu se ia în calcul, iar dacă ești printre primii în clasă, poți lua și bursă de merit.

Dar, din păcate, materialele pot ajunge la sume destul de mari, și chiar dacă facultatea ar trebui să ne pună anumite materiale la dispoziție, nu se întâmplă asta. (Be prepared for that). Deci, dacă iei în calcul Universitatea de Arte , nu uita că hey, ai nevoie de materiale și acolo vin niște bani în plus. Partea bună este că, în general, nu ai nevoie de cărți suplimentare pentru cursurile teoretice (în momentul acesta totul este de găsit în format digital și la biblioteca Universității), așa că lucrurile se echilibrează dintr-un anumit punct de vedere.

Colegul meu de redacție, Valentin, a ales să își facă masteratul la UAD, după ce și-a dat licența în Jurnalism. A urmat Foto-Video-PCI (Procesarea Computerizată a Imaginii) după 3 ani de Jurnalism și crede că a fost o alegere înțeleaptă să vină aici, pentru că experiența UAD s-a țesut frumos în continuarea anilor de jurna, în ambele punându-se accent pe creativitate. Ba mai mult de atât, pe Valentin licența l-a făcut să își dorească să participe la un astfel de program, pentru că documentând anii de studenție și-a dat seama de pasiunea pentru foto-video. Programul de master la UAD a fost pe măsura așteptărilor pe care le avea și s-a bucurat la maximum de pasiunea care devenise, așadar, și obiect de studiu.

A fost o experiență frumoasă, atât participarea la cursuri, cât și la ateliere mi-a făcut mare plăcere și m-a ajutat să mă dezvolt pe diverse planuri. În cursurile care se țineau la comun cu studenții de la alte specializări am aflat lucruri foarte interesante despre filosofie, psihologia umană, istoria artei, iar discuțiile cu profesorii erau productive. Aceștia erau deschiși la dialog și găseam ceva interesant în fiecare informație primită din partea lor. De asemenea, experiența de la ateliere a fost nemaipomenită. Sunt foarte recunoscător pentru îndrumarea pe care am avut-o de la profesorii de acolo, oameni cu adevărat deosebiți. Comunicarea cu ei s-a făcut în bune condiții și sunt deschiși să te ajute să găsiți împreună cele mai bune soluții pentru temele care trebuie îndeplinite. Prin programul de la master am luat parte la proiecte externe în care am avut șansa să îmi prezint fotografiile sau lucrările în afara universității.

Nu m-am putut abține să nu pun articolul ăsta în contextul pandemiei prin care trecem. Eu sunt la Jurnalism – și poți face jurnalism online. Am prieteni care sunt la Matematică, și pot face matematică online. Însă cum faci artă online? Pentru că mie mi se pare cu desăvârșire un domeniu al deconectării și al offline-ului, așa că am vrut să văd cum a fost perioada pandemică pentru studenții de aici. Elena mi-a spus că „secretul” constă în mult lucru individual, adică mult mai mult decât de obicei.

Profesorii se străduiesc să își adapteze metodele de predare la condițiile actuale, însă este extrem de complicat sa predai artă online, mai ales că fiecare are propriul ritm în care lucrează și propriul stil. De aceea, profesorii ne-au oferit canale de comunicare precum e-mailul și messengerul pentru a ne putea oferi un feedback constant. Cu toate acestea, lucrurile nu merg înainte fără ca noi să lucrăm și uneori treaba merge mai repede dacă facem și noi o cercetare a subiectului în paralel cu predarea profesorilor. Oricât de disponibili au fost aceștia, tot există o decalare între momentul în care trimitem imaginile și momentul în care sunt primite, iar cum uneori este nevoie de un feedback imediat, am învățat să fim adaptabili.

Andreea ne spune că facultatea online a fost o problemă cu adevărat în domeniul ăsta. Arta e despre emoție și simțire, despre textură și palpabilitate, iar online-ul nu a făcut decât să anuleze cea mai frumoasă și reală parte a experienței de student la Arte.

Oricum ai vrea să spui lucrul acesta, artă online nu se poate. Trebuie să simți materialele, trebuie să observi culorile și tonurile în realitate, nu prin intermediul unui ecran. Am făcut un an de artă online și mă rugam zilnic să treacă pandemia ca să pot să mă întorc la facultate. Să palpez, să simt, să îmi dau seama de texturi, să observ detalii și să primesc feedback la ceva ce am făcut cu drag în viața reală, nu ghidată de niște pixeli pe care îi poți retușa în Photoshop ca să pară că ai făcut o treaba buna și să te lase profesorii în pace.

Școală, școală, dar ce facem după? Am vrut să văd dacă UAD oferă posibilități de practică pentru studenți, oportunități care să îi ajute cu experiența de care ai nevoie peste tot, iar Andreea mi-a spus că oportunitățile există…

Dacă ți le faci. În teorie, exista numeroase oportunități, dar ca în orice domeniu, dacă nu ai susținere și, în cel mai bun caz, dacă nu ești incredibil de bun la ceea ce faci, nu ajungi să realizezi mare lucru. Deci, categoric exista oportunități, dar rămâne la latitudinea fiecăruia să dovedească cât de bine poate profita de oportunitățile care i se pun la dispoziție.

Theodora crede că oportunitățile de practică diferă de la specializare la specializare, însă este bucuroasă că facultatea ei îi pune la dispoziție o sumedenie de posibilități dintre care poate alege.

La partea de practică este o plăcere să spun că cei de la departamentul conservare-restaurare au oportunități de a lucra pe șantierele de conservare-restaurare din România; în acest moment am colege care sunt plecate sau au ajuns de la practica pe șantier. Mai mult decât atât, practica se face mereu la atelier. În plus, în cadrul UAD există programul Erasmus, care este foarte bine structurat și accesibil pentru orice student. Universitatea ne încurajează să mergem în alte țări pentru experiență.

Și pentru că știu, viitorule boboc, că îți face griji pentru prețiosul timp liber, am vrut să aflu dacă UAD îți permite să ai vreme și de altele după ce ieși pe porțile facultății, iar Andreea mi-a confirmat ceva ce bănuiam deja – timpul e același pentru toată lumea, dar ține de tine cum îl gestionezi.

La UAD programul e mult mai flexibil ca la alte instituții de învățământ. Dar depinde și de departamentul din care faci parte. De exemplu, la grafică e volumul de muncă mult mai mare decât cel de la pedagogia artelor. Eu nu mă plâng. Am timp și pentru mine, am timp sa mă ocup și de job și de asociația studenților de la UAD și, nu în ultimul rând, să îmi mențin locul la buget.

Există specializări dedicate artei și la facultăți de la alte universități, precum Istoria Artelor sau Artă Sacră de la UBB, Filosofie sau Istorie, așa că am întrebat-o pe Theo de ce aș alege UAD pentru o astfel de secție și nu aș opta pentru altceva.

UAD, din punctul meu de vedere, este locul pe care ar trebui sa îl alegi dacă vrei să înveți despre domeniu și dacă vrei să te lansezi pe viitor în nișa asta. În Cluj este singura universitate de arte și design. Mai sunt unele posibilități din cadrul altor universități, cum ar fi arta sacră sau istoria artei, dar cred ca este mai avantajos să alegi sa înveți într-un loc în care există doar profile apropiate celui dorit de tine și în care toți oamenii sunt din domeniul tău, adică arta.

Și în final te las, viitorule boboc, cu două gânduri din urmă ale Elenei și Andreei:

UAD este o facultate riguroasă, în care chiar înveți să lucrezi și există un prag înalt la care poți ajunge, fiind bineînțeles ajutat de către profesori. Există un echilibru între teorie și practică și, de asemenea, între tehnică și concept, iar cadrele didactice urmăresc sa pregateasca artiști pentru viitoarea scenă de artă. – Elena

Oamenii sunt super pasionați pentru că, spre deosebire de alte domenii, aici fiecare chiar trebuie să își croiască un drum propriu după. – Andreea

Viitorule artist, sper că ți-ai regăsit aici răspunsuri la măcar câteva dintre nelămuririle pe care le aveai legate de Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. Iar dacă nu, trage-ne de mânecă și îi rugăm pe studenți să îți răspundă. De fapt, trage-ne de mânecă indiferent de facultatea despre care vrei să afli mai multe informații; noi punem întrebările oamenilor potriviți și îți aducem răspunsurile.

Evenimente viitoare

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This