Cum e să trăiești ca mamă în Cluj

by | Jun 24, 2021 | Articole, Interviuri | #clujlife

Lucrăm la o serie de materiale referitor la cum e să trăiești în Cluj. De data aceasta am documentat cum e să fii mamă în acest oraș. Vrem să adunăm cât mai multe perspective pentru a putea pune cap la cap un material complet care să ofere o reprezentare cât mai apropiată de realitate a modului în care arată viața mămicilor din oraș, ce provocări întâmpină și cât de potrivit este acest loc pentru creșterea copiilor. Credem în potențialul unui astfel de articol de a semnala anumite probleme (dacă acestea există) și de a produce o schimbare. De aceea, le-am lansat mămicilor din oraș provocarea de a povesti cu noi despre asta – iar ele au îmbrățișat-o cu deschidere. Așa s-a conturat răspunsul la întrebarea pe care o adresăm încă din titlul materialului. Nu e un răspuns extrem de clar și, cu certitudine, nu e unul care să mulțumească pe toată lumea. Dar e un răspuns prin care ne dorim să pornim o discuție care să genereze, la rândul ei, alte discuții din care se vor putea naște idei și, ulterior, soluții. 

Să fii mamă nu e ușor – și oricine ar intenționa să considere altfel sau ia în considerare să aibă un copil în viitorul apropiat este invitat să parcurgă integral acest articol ca să se convingă de asta. În echipa noastră, n-avem, deocamdată, niciun părinte. Totuși, în ultimele zile, am luat contact cu aproximativ 30 de femei care s-au dovedit deschise, disponibile și dornice să povestească cu noi într-o manieră onestă despre cum arată viața de mămică în Cluj. Cu bune și cu rele, în forma ei cea mai autentică și naturală. Ceea ce a rămas și va rămâne cu mine pentru o perioadă îndelungată de acum încolo sună așa: 1. dacă n-ai o bună organizare a timpului, 2. dacă nu-ți dorești să te împarți, practic, între una, două, sau chiar și mai multe vieți aflate la început de drum și 3. dacă nu-ți dai voie să înveți din greșelile făcute și din experiențele altora, atunci s-ar putea ca viața de mamă să devină și mai grea decât este ea prin definiție. În fapt, modul în care arată cele mai comune zile din viețile femeilor cu care noi am stat de vorbă pot exemplifica perfect la ce mă refer.

Pentru cele cu care noi am discutat, ziua începe între orele 05:00 și 07:30. Acelea care se trezesc la 05:00 o fac pentru că atunci este singurul moment din zi în care-și pot lua jumătate de oră în care să-și petreacă timpul singure, savurându-și cafeaua și bucurându-se de liniștea dimineții. Unele dintre ele se trezesc la 07:00, fiindcă adorm târziu și au nevoie de orice minut de somn de care se pot bucura în plus, iar asta pentru că la orele la care mulți dintre noi dormim de mult, ele sunt treze. Altele își încep ziua la 07:30 și de-atunci încolo muncesc la foc continuu până seara târziu. Pregătesc micul dejun pentru întreaga familie și, uneori, îl servesc împreună, alteori sunt pe grabă. După aceea, întreaga lor zi se împarte între muncă – copil – sarcini îndeplinite pentru familie – copil – muncă – copil. Cele mai multe dintre ele se bucură, însă, de sprijinul soților lor, împărțindu-și sarcinile în mod egal cu aceștia. Astfel, lucrurile devin (puțin) mai ușoare pentru ele.

Un exemplu în acest sens este Dana, „mămica unui băiețel vesel și curios de doi ani și jumătate, Titus”. Dana are 33 de ani și se declară mulțumită de relația pe care o are cu rolul de mămică. Ține foarte mult la programul său de dimineață, căci s-a convins de faptul că dacă se abate de la acesta, întreaga zi s-ar putea să-i fie compromisă. Așa că, ziua lor începe la 07:00. „Dacă ar fi să fiu doar eu cu micuțul dimineața, nu ne-am organiza la fel de bine; e ca o coregrafie fiecare început de zi în casa noastră”, ne-a mărturisit ea.

Am făcut mai multe încercări în privința orei de trezire și plecare spre grădiniță/muncă, dar orarul care funcționează cel mai bine pentru noi începe la 07:00. Mă trezesc, fac duș, pregătesc hainele pentru serviciu și grădiniță. La 07:30 îl trezim pe băiețel, soțul meu îl îmbracă și îl pregătește, cât timp mă pregătesc și eu. La 08:15 ieșim din casă, îl las pe micuț la grădiniță și mă îndrept spre serviciu. Lucrez până la 16:30, când plec spre grădiniță ca să-l iau pe Titus. Reușesc să mai fac una-alta prin casă când el se joacă cu tati, sau cât îl lăsăm la desene cele 45 de minute pe zi. Gătesc cina, mâncăm, și la 20:30 suntem în pat. Eu îl adorm într-o seară, tati în altă seară. În seara în care îl adoarme tati, am o ora-două pentru mine, timp în care citesc, mă uit la filme/documentare pe Netflix sau urmăresc cursuri online. La 23:00-24:00 adorm și eu, și soțul. – Dana

Uneori, imediat după ce-l ia de la grădiniță, Dana rămâne cu băiețelul ei în parc. Dacă nu rămân în parc, atunci se joacă în mica grădină pe care o au în curtea casei, curte care le-a prins extrem de bine pe toată perioada pandemiei. Dar parcurile rămân, în continuare, o activitate preferată pentru ei – și pentru restul mămicilor cu care am vorbit. De fapt, acesta este considerat de către Dana și celelalte mămici a fi unul dintre cele mai bune lucruri cu privire la traiul în Cluj: cât de ofertant este Clujul din punctul de vedere al spațiilor verzi pe care le oferă acestora, deși dimensiunile aferente parcurilor lasă, totuși, de dorit.

Și Corina, la fel ca Dana, este mămică de doi ani și jumătate. Împărtășesc faptul că au soți cu care-și împart sarcinile, programul atent gândit și organizat – atât personal, cât și al copiilor lor, și aprecierea pentru parcurile Clujului. Partea favorită a Corinei cu privire la locuitul în Cluj este reprezentată de traiul în cartierul Gheorgheni. Îi place cartierul în sine, considerând că este o zonă tocmai potrivită pentru nevoile ei și ale familiei sale.

Mă trezesc la 7:00, luăm micul dejun împreună, iar apoi soțul meu o duce pe Maria la creșă. Eu rămân acasă și lucrez până la 15:30, când pornesc spre ea. Lucrez pe cont propriu în firma mea, iar o soluție pe care am găsit-o a fost să colaborez și cu alți specialiști în proiectele mele, să deleg din task-urile pe care le am. După ce iese, stăm în parcuri, ne întâlnim cu prieteni sau ieșim în oraș la diverse activități împreună, în aer liber de obicei. Mi-am făcut programul în așa fel încât după ora 15:30 să pot fi liberă în fiecare zi lucrătoare. Ajungem acasă la 19:00-19:30, luăm cina, ne pregătim de poveste, baie, somn. Uneori mai lucrez seara, după ce adoarme Maria, dacă nu am terminat tot ce aveam de făcut în acea zi. – Corina

Așa se face că aproximativ patru ore din ziua ei, în fiecare zi, sunt alocate timpului petrecut alături de fetița sa în natură. Petrecând atâta timp zilnic în parcuri și spații verzi din Cluj, Corina a putut să observe și care sunt minusurile acestora. Nu-i place deloc mizeria din parcuri, și, în ciuda acestui fapt, zilnic se lovește de peturi de suc sau de bere, pungi, coji de semințe, mucuri de țigări, cioburi de sticle, ambalaje diverse și, mai nou, măști chirurgicale în locurile de joacă pentru copii.

Din păcate, acest lucru nu se întâmplă rar, ci dimpotrivă. Iar cantitatea de gunoi găsită e îndeajuns de mare încât e imposibil să o strângi în 10 minute, cu un copil lângă tine (care ar inspecta și el toate mizeriile). Cel puțin în zona în care Corina și Maria locuiesc, ea a făcut zeci de sesizări în cazul unui parc anume pentru că tineri, adolescenți sau adulți folosesc parcul de joacă pentru copii ca pe un coș de gunoi.

Nu-mi place deloc faptul că Poliția Locală intervine doar de formă după zeci de apeluri pe tema mizeriei, a muzicii date la maximum sau a persoanelor care consumă băuturi alcoolice în parcuri. Vin de fiecare dată, dar avertismentele pe care le dau (în cel mai bun caz avertismente) nu rezolvă deloc situația. Din acest motiv, cred că, dacă aș putea să modific sau să îmbunătățesc un singur lucru în Cluj, acesta ar ține de introducerea camerelor de supraveghere în parcurile din oraș. Cel puțin în cazul situației amintite mai sus, ar avea un efect pentru că s-ar putea vedea direct pe cameră cine și ce face în parcuri. Astfel, ar putea fi identificați, avertizați, sancționați. – Corina

Pe de altă parte, ceea ce compensează pentru minusurile din oraș, din perspectiva Corinei, este faptul că există oportunități diverse și variate de educație pentru copii, ca de exemplu grădinițele private cu diverse stiluri și pedagogii. De-aici rezultă și o părere general întâlnită în rândul mămicilor cu care am povestit. Deși s-ar putea ca găsirea unei creșe/grădinițe/școli potrivite pentru copilul tău să fie o provocare – mai ales având în vedere toată varietatea existentă – este foarte probabil să nimerești într-un spațiu educațional de care vei fi mulțumit/ă. Dovada constă în faptul că aproape jumătate dintre mămicile care ne-au răspuns la întrebări s-au declarat a fi extrem de mulțumite de mediul în care copilul lor învață, iar cealaltă jumătate s-au dovedit a fi ori mulțumite, ori foarte mulțumite.

Chiar dacă Clujul pare că excelează pe acest plan, există și din acest punct de vedere lucruri care s-ar putea face mai mult. Mai bine. Mai altfel. Cea care ni le-a adus în vedere este Ioana. Ea e mămică de 10 ani și jumătate. E foarte mulțumită de relația ei cu rolul de mamă – relație pe care a construit-o cu foarte multă atenție pe parcursul tuturor acestor ani. Și face parte din categoria celor care își încep ziua încă de la ora 05:00. Așa că, deși este convinsă că e dificil să găsești o creșă/grădiniță/școală potrivită pentru copilul tău și se declară foarte mulțumită de școala la care fetița ei învață. Ce i-ar plăcea să vadă mai mult, însă, este…

Mi-ar plăcea să văd că se practică mai multă învățare prin joacă în Cluj. Cred că un astfel de tip de învățare s-ar dovedi eficientă și ar putea să atragă foarte mult copiii, aceștia fiind, din observațiile mele, foarte deschiși la ea. Iar o acțiune concretă care s-ar putea realiza în vederea punerii bazelor unui astfel de tip de educație ar fi prin intermediul muzeelor tematice. Câteva exemple relevante ar putea fi: un muzeu al simțurilor, un altul al jucăriilor și chiar și un muzeu al tehnologiei. – Ioana

Dar printre atâtea planuri respectate cu sfințenie, sarcini personale, profesionale și familiale ce necesită a fi îndeplinite, experiențe și observații, mai are Ioana timp pentru sine? Deși a simțit dintotdeauna că aceasta pare a fi „o întrebare capcană pentru o mămică”, noi am observat că acele mame care reușesc să-și împartă sarcinile ce țin de familie cu tatăl copilului, vor reuși să se bucure, uneori, de timp pentru ele. Un exemplu relevant în acest sens este ea însăși.

Foarte rar îmi rămâne timp pentru mine. De multe ori cred că și uit să mă gândesc la asta, concentrându-mă foarte mult pe familie (și pe nevoile ei) și pe job. Dar când prind puțin timp pentru mine și cu mine, prefer să citesc sau să pictez. De cele mai multe ori citesc. Pictatul ia mai mult timp și, cum îmi place să nu las lucrurile neterminate, prefer să fac ceva ce știu că pot termină în minutele pe care le am. De asta aleg de multe ori să citesc – să mai parcurg un capitol. Nu știu ce aș recomand celorlalte mămici. Cred că diferă foarte mult în funcție de preferințe. Oricum, ar fi ceva care ține de relaxare, de petrecere a timpului cu sine (alergat, exerciții de meditație, citit etc.). – Ioana

Mămicile aflate în categoria celor care nu-și împart sarcinile ce țin de copil cu soții lor, în schimb, nu-și mai găsesc timp pentru propria persoană. Putem spune, așadar, că la un pol opus se plasează Elena. La vârsta de 36 de ani, Elena are o fetiță de nouă ani și un bebe pe drum. În familia sa, ea este cea care le face pe toate: de la transportul copilului înspre și de la școală și activități extra-curriculare, până la soluționarea restului problemelor care apar în interiorul familiei sale extinse.

Ca să-și poată îndeplini toate sarcinile cu bine, apelează la bunici și la o doamnă care o ajută cu curățenia. Am înțeles-o atunci când m-a sunat spunându-mi că s-ar putea să nu reușească să-mi răspundă întrebărilor adresate în scris. De îndată ce i-am spus că poate să-mi trimită răspunsurile sub forma unor mesaje vocale, a răsuflat liniștită și a și revenit cu mesajele către mine în nu mai mult de o oră. S-a dovedit a fi tare dornică să povestească despre acest subiect – iar eu m-am bucurat să descopăr o mămică care pune preț pe comunicarea deschisă cu copilului ei.

Mai ales în ultima perioadă îmi rămâne destul de puțin timp pentru mine însămi și aleg să-l petrec făcând activități care mă relaxează: meditație, citit și plimbări în natură. Încerc să valorific cât de mult pot timpul petrecut în familie. Țin minte că la un moment dat am calculat că reușesc să stau două ore și 19 minute/zi cu fetița mea de nouă ani și e absolut necesar ca acel timp să fie de calitate. De obicei povestim foarte mult: despre ziua ei, despre ziua mea, despre ce luăm în urma zilei trăite și ducem în ziua imediat următoare și ce lăsăm în urmă în ziua care tocmai a trecut. Practic, povestind, facem o segregare a emoțiilor din ziua respectivă. – Elena

Totodată, pentru a crește și mai mult calitatea timpului pe care-l petrece împreună cu familia, Elenei îi place să varieze activitățile pe care le fac în weekend-uri împreună, spre exemplu.

Ca activități, ne plac plimbările, adorăm să mergem să ne bucurăm de câte-o înghețată, ieșim la o pizza și/sau vizităm alți prieteni cu copiii. Am descoperit Stâna lui Aidan acum, în timpul pandemiei. Pentru că fetița mea are peste nouă ani, nu mai caut neapărat ca localurile la care mergem să aibă și un loc de joacă. Așa că mergem deseori și la Charlie’s, și la Form Space. Când era mai mică, însă, mai mergeam și la Samsara Foodhouse fiindcă aveau loc de joacă acolo. Acum, alteori, mergem la cabana noastră de la țară. – Elena

Ioanei, în schimb, deși are o fetiță de 10 ani, în continuare nu-i este ușor să aleagă un local potrivit în care să iasă cu familia sa. Simte că în Cluj nu sunt, deocamdată, îndeajuns de multe localuri child friendly. Din punctul său de vedere, pentru ca un anumit local să fie potrivit pentru a-i trece pragul alături de copilul/copiii tăi, acesta trebuie să îndeplinească două criterii: 1. meniul trebuie să fie corespunzător și 2. trebuie să fi avut o primă experiență plăcută în localul respectiv.

Sunt două lucruri de care ținem cont mereu când alegem un local. Primul este un aspect pe care îl luăm în calcul înainte să mergem prima oară acolo: meniul. Dacă găsim online că au supă de pui și grătar cu cartofi (și poate și un lava cake), localul e pentru noi, adică pentru fetița mea. Cel de-al doilea aspect pe care îl luăm în considerare este determinat de modul cum a fost prima experiență acolo pentru fetița mea, dacă a fost băgată în seama, dacă s-a simțit bine, dacă i s-au dat creioane colorate și o foaie (deși noi mereu obișnuiam să avem la noi o gentuță cu așa ceva), dacă i s-a vorbit pe limba ei. Nu vrem nimic special niciodată, dar un mic zâmbet sau o vorbă specială pentru un copil, fac minuni. Și, evident, dacă au și un mic loc de joacă cu tobogan, cursa este câștigată. – Ioana

De fapt, localurile din Cluj pe care ea le-a inclus pe lista go-to a familiei sale include: Bistro Capriccio (pe Horea), Livada sau Napoli Centrale.

Țin minte că de multe ori am discutat acest aspect cu soțul meu – ce ușor ar fi ca un local să câștige inima copiilor și a părinților. Este nevoie de atât de puțin: zâmbete, un mic dialog cu copilul (pe limba lui), hârtii și creioane colorate și, dacă e posibil, și supă de pui, pizza sau cartofi cu grătar. Pentru un copil, lucrurile astea sunt neprețuite. – Ioana

În orice caz, Ioana este convinsă că mai există și alte localuri child friendly în Cluj, de care se prea poate să nu fi aflat ea. S-ar putea, însă, ca dacă faci parte dintr-o comunitate de mămici din Cluj pe Facebook să obții mai multe idei, păreri, experiențe relevante care să te ajute și pe tine să adaugi alte astfel de localuri pe lista ta. Dar asta dacă nimerești într-un grup în care reușești să te simți confortabil.

Am făcut parte dintr-un grup de mămici chiar la început, după ce s-a născut fetița mea. Însă, nu am stat prea mult acolo. Nu-mi amintesc exemple concrete de pe grup, dar rețin că am întâlnit cazuri în care mămicile deveneau răutăcioase unele cu altele (pe diferite subiecte), se certau, apăreau orgolii. Pentru mine nu a fost un mediu potrivit (nici nu am prea interacționat – mai mult citeam postările). Am preferat liniștea, sfaturile pediatrului, activitățile experimentate de prieteni și intuiția. – Ioana

Experiența Elenei cu comunitățile de mămici din Cluj este similară cu cea a Ioanei, dar doar până într-un anumit punct. „Există, într-adevăr, foarte multe comunități. Dar, din păcate, foarte puține sunt cu adevărat de calitate. În foarte puține astfel de grupuri mămicile nu te judecă sau nu sunt agresive verbal”, ne-a spus Elena. Însă…

Mă număr printre norocoasele care au reușit să nimerească într-un grup în care ne oferim, mai mult decât orice, informații valoroase și sprijin una, celeilalte: Cuibul Berzelor. M-a ajutat foarte mult în perioada în care fetița mea era mică. Având primul copil, mă confruntam cu foarte multe stări de anxietate – cum era și normal să fie, dar m-a ajutat mult faptul că am luat de-acolo niște informații prețioase și am reușit să mă înconjor de specialiști buni recomandați pe Cuibul Berzelor și să învăț din experiența celorlalte mămici. – Elena

„Cred, totuși, că genul acesta de grupuri sunt foarte utile pentru că mămicile pot primi răspunsuri la întrebări (și sunt mii de întrebări), pot vedea că există și alte persoane cu aceleași probleme, frici, gânduri”, ne-a confirmat Ioana. Însă, poți să ai norocul să ajungi într-un grup în care găsești persoane cu care rezonezi – sau nu. Dacă reușești să găsești un astfel de spațiu în care te simți în siguranță, nu-ți mai este teamă ție, ca mămică, să spui frământărilor tale interioare pe nume, exact așa cum ne-ai povestit și nouă.

Iar gândurile și nemulțumirile pe care le-am descoperit prin intermediul acestor mămici sunt din cele mai variate. În același timp, ele sunt și problemele specifice referitor la care am încuraja mămicile să discute, să găsească soluții și în vederea cărora să acționeze prin intermediul unor astfel de comunități. Exact așa cum face Corina, ori de câte ori o deranjează vizibil mizeria din parcurile în care fetița sa se joacă. Poate că nu vede rezultate imediate, dar perseverează.

Știm că nici restul minusurilor din oraș nu sunt mărunte și că nu pot fi rezolvate peste noapte, dar merită să-ncercăm așa cum putem: în comunități de oameni care ne împărtășesc grijile. Spre exemplu, Veronica este îngrijorată cu privire la traficul abundent care crește nivelul poluării din Cluj și, prin urmare, contaminează aerul pe care micuțul său îl respiră. Elena și-ar dori ca autoritățile locale să ajute noile mămici, acordându-le un sprijin cât de mic acestora: „sunt multe mămici care ar beneficia de un start excelent dacă ar primi fonduri pentru a-i achiziționa micuțului lor un cărucior, pătuț și niște haine – la naștere, acestea te costă mult”. Maria ar vrea să nu mai fie nevoit copilul său să aștepte perioade interminabile pe liste de așteptare – indiferent dacă se înscrie la creșă/grădiniță/școală de stat sau la niște simple cursuri de înot. Iar Georgia este stresată în fiecare dimineață că s-ar putea să trebuiască să meargă cu căruciorul pe șosea, fiindcă pe trotuar nu mai este loc din cauza mașinilor parcate neregulamentar.

În ciuda acestor minusuri ale Clujului, m-am bucurat să descopăr o mulțime de mămici care, pe lângă greutățile cu care se confruntă în viața de zi cu zi – fie din interiorul familiei lor, fie din cauza problemelor existente în oraș, încearcă să profite cum pot ele mai frumos de tot ceea ce Clujul are de oferit. Indiferent dacă vorbim despre spațiile verzi, învățământul de calitate, activitățile extra-curriculare numeroase, dezvoltarea culturală a orașului sau serviciile medicale pentru copii 24/24, un lucru este cert: mămicile Clujului sunt preocupate de dezvoltarea lor personală constantă și, implicit, și a copiilor lor. Pentru asta își folosesc cu maximă eficiență timpul, fac sacrificii pentru bunăstarea copiilor lor și sunt deschise să învețe atât din greșelile lor, cât și din experiențele altora în permanență. După cum spunea Veronica: „funcționez conform unui program bine stabilit, seara dorm, iar a doua zi o iau de la capăt.” Uneori cu mai multă energie, alteori cu mai puțină. Dar o iau de la capăt. De fiecare dată.

Tags:

Evenimente viitoare

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This