Îmblânzirea scorpiei

ÎMBLÂNZIREA SCORPIEI

după William Shakespeare
text de spectacol: Leta Popescu, după o adaptare de Maria Manolescu
traducerea textelor shakespeariene: Violeta Popa
regia: Leta Popescu
scenografia: Bogdan Spătaru
muzica: Radu Dogaru
coregrafia: Andrea Gavriliu
asistență de regie și colaje video: Irina Caraulă
asistent de coregrafie: Ioana Moldovan
design lumini: Jenel Moldovan

Distribuţia:

Ruxandra – regizoarea spectacolului: Diana Buluga
Ana – autoarea rescrierii: Sânziana Tarța
Sergiu – un spectator: Adrian Cucu
Virginia – o spectatoare: Irina Wintze
Geta – plasatoarea teatrului: Patricia Brad
Vică – regizor tehnic: Silvius Iorga
Miha – sufleor: Irina Barbir
Andrei – actorul-vedetă ca îl joacă pe BAPTISTA: Radu Lărgeanu
Mihai – actorul care îl joacă pe PETRUCCIO: Cosmin Stănilă
Irina – actrița care o joacă pe CATERINA: Cecilia Lucanu-Donat
Dragoș – actorul care îl joacă pe HORTENSIO: Radu Dogaru
Alina – actrița care o joacă pe BIANCA: Alexandra Tarce
Iulia – actrița care o joacă pe CRISTINA: Diana Ioana Licu
regia tehnică: Răzvan Pojonie
operator lumini: Andrei Mitran
operator sonorizare: Vlad Negrea
operator video: Vasile Crăciun
sufleor: Irina Barbir
Recomandare de vârstă: 14+

𝗦𝗮𝗹𝗮 𝗠𝗮𝗿𝗲

Când spunem „Îmblânzirea scorpiei“, mulți dintre noi ne gândim la o poveste de dragoste cu năbădăi între Petruccio și Caterina, cuplul cunoscut din opera lui William Shakespeare: Caterina este o femeie pe care nimeni nu o curtează pentru că e prea vulcanică și rea de gură, Petruccio este un bărbat care, avid după averea fetei, e decis să o obțină cu orice preț. Pe parcurs dinamica dintre ei se schimbă și – în varianta idilică a poveștii – cei doi devin un cuplu solid. Dar mai poate o poveste dintre un bărbat și o femeie de la 1600 să fie spusă la fel și în 2023? Căutând răspunsul la această întrebare, spectacolul devine un spațiu de confruntare între bărbați și femei, între teatrul clasic și teatrul contemporan, între idei conservatoare și idei progresiste, având în centru povestea lui Shakespeare. Pornind de la rescrierea piesei originale de către autoarea contemporană Maria Manolescu, regizoarea Leta Popescu creează scenariul de spectacol în manieră personală, ilustrând, într-un cadru de teatru în teatru, dinamica masculin-feminin pe mai multe niveluri.

„Am profitat de rama pe care o dă Shakespeare în varianta originală, aceea de teatru în teatru. Prologul pe care ni-l dă autorul ne spune că povestea cu Caterina și Petruccio se joacă în fața unui spectator nedus la teatru care reacționează „neîmblânzit” la ceea ce vede. Rama aceasta a făcut ca spectacolul să fie creat pe mai multe straturi și, sper eu, să aducă ceva în plus față de o lectură obișnuită a piesei. Spectatorii pot vedea „Îmblânzirea scorpiei” în două variante care răspund în opoziție întrebării: „îmblânzirea” este un ritual de cucerire a femeii sau este un ritual de „îndobitocire”?

Eu personal nu am găsit un unic răspuns. Nu pentru că aș fi din fire o nehotărâtă, din contra. Sunt hotărâtă să mă uit atent la tipurile de lectură care există în lumea de azi și să le pun față în față. Din asta nu poate ieși decât o explozie de idei, ceea ce mă și fascinează ca regizoare. Prefer să las dezbaterea deschisă și să mă gândesc în continuare la cine trebuie îmblânzit și de către cine: femeia? bărbatul? publicul? creatorul de teatru? În final apare și din partea mea un comentariu clar. Dar pe acesta îl țin secret și invit spectatorii să-l descopere în sală.”
(Leta Popescu)