lacul dragan

O drumeție de o zi, bine planificată, îți poate aduce la fel de multe satisfacții ca orice aventură ambițioasă și costisitoare care necesită timp îndelungat de organizare. Privite de unii „ca premii de consolare”, astfel de excursii pot fi exact ce ai nevoie după o săptămână încărcată, iar Clujul abundă de astfel de locuri de relaxare în toate punctele lui cardinale. Înainte de toate, trebuie știut că orice ieșire în natură presupune o minimă muncă de cercetare înainte de ziua plecării. Unde vreți sa mergeți? Cât va dura? Care este cel mai pitoresc traseu? Există locuri în care doriți să vă opriți pe drum? Ce grad de dificultate are traseul? Cum va fi vremea? Răspunsuri pentru fiecare întrebare pot fi găsite pe site-urile dedicate drumețiilor, pe bloguri sau chiar în hărți de drumeție tipărite. Iar aplicațiile despre starea vremii sunt nenumărate. Drumețiile în care am fost până acum, pe jos, sau pe bicicletă, m-au învățat să mă gândesc și la un plan de rezervă, dacă dintr-un motiv, sau altul, planul inițial se anulează. Poate pe traseul unde vreți să mergeți se desfășoară o partidă de vânătoare, cum uneori se întâmplă în Cheile Borzești, sau poate că zăpada și poleiul îngreunează accesul cu mașina din punctul de pornire, cum se mai întâmplă în Cheile Turzii. Un plan B niciodată nu strică. Lacul Drăgan/Foto: Cristina Beligăr În fiecare dintre traseele de o zi pe care le-am parcurs în jurul Clujului, în 2021, am avut în rucsac nelipsita trusă de prim ajutor, o pereche de șosete de rezervă, ciocolată, apă și un termos cu ceai, un primus pentru a pregăti mâncare caldă iarna, sau sandviciuri în timpul verii, fructe, aparatul de fotografiat și uneori drona, un cuțit Opinel, frontala, o cutie cu chibrituri, doi saci de gunoi. De fiecare dată am avut echipament corespunzător de drumeție, haine în mai multe straturi, bocanci, bețe de trekking, chiar și pentru ieșirile în pădurea Făget, sau pe dealurile din apropierea pădurii Hoia. Traseele pe care vi le prezentăm în continuare au fost parcurse și (re)descoperite în 2021, în anotimpuri diferite: Circuitul Fântănele - Cariera Fântânele Acest traseu, aflat la mai puțin de 60 de kilometri de Cluj, ne-a rămas în amintire atât pentru priveliștea încântătoare asupra barajului și Lacului Fântânele, dar mai ales pentru cei opt câini vagabonzi care ne-au însoțit în circuit pe durata celor trei ore de drumeție. Ai crede că opt câini sunt prea mult de gestionat, însă nu a durat foarte mult până să ne obișnuim cu ei și să ne așteptăm unii pe alții din respect reciproc. Punctul de belvedere Cariera Fântânele a fost unul dintre cele mai frumoase locuri de pe traseu, părere la care am ajuns atât noi, cât și patrupezii care s-au alintat în soarele amiezii. Coborârea am făcut-o pe un drum străjuit de case de vacanță, până la baraj, unde parcasem mașina și unde ne-am lăsat în urmă prietenii patrupezi. AICI e punctul de plecare pe traseu. Lacul Fântânele/Foto: Cristina Beligăr Vârful Lespezi Unul dintre cele mai frumoase trasee parcurse anul trecut a avut ca punct de pornire Cascada Vălul Miresei, la ieșire din Răchițele, cu destinația Vârful Lespezi din Masivul Vlădeasa. Recomandarea este să porniți devreme din Cluj pentru a găsi un loc de parcare chiar la intrarea pe drumul forestier care duce la cascadă. De acolo, în scurt timp ajungeți la frumosul obiectiv turistic și continuați pe același drum până în apropierea Refugiului Salvamont Răchiţele, unde poteca virează la dreapta. Drumul până spre Vârful Lespezi este ușor de parcurs, cu urcuș moderat. De pe vârf se poate admira toată Valea Stanciului, inclusiv Cascada Vălul Miresei, Falezele de Granit, Vârful Piatra Arsă şi creasta Masivului Vlădeasa. Chiar dacă nu îți oferă panoramele amețitoare pe care le vezi de pe Vârful Lespezi din Munții Făgăraș, Vârful Lespezi din Cluj, cu ai lui 1223 metri, este alegerea cea mai bună la 80 de kilometri distanță de casă. AICI e punctul de plecare pe traseu. Vârful Lespezi Cheile Ocolișelului O partidă de vânătoare de mistreți în Cheile Borzești te poate motiva să găsești rapid o alternativă în apropiere. La 14 kilometri distanță de intrarea pe traseul Cheile Borzești, în satul Ocolișel, pe care l-am luat ca punct de plecare, se poate parcurge un traseu sălbatic prin Cheile Ocolișelului, o zonă cu pante înclinate și porțiuni alunecoase, după cum avertizează primul panou informativ de la intrarea pe traseu. Fiind un traseu mai puțin frecventat, potecile pot fi acoperite de zăpadă, ceea ce îngreunează destul de mult mersul. La fel de grea va fi și trecerea pârâului Ocolișel pe timp de iarnă pentru a continua drumul pe cealaltă parte a văii. În anotimpuri mai prietenoase merită din plin efortul dacă vreți să urcați până la „Cetate”, un pinten stâncos care vă va testa răbdarea și condiția fizică la final de drum. Atenție la coborâre! Grohotișurile sunt extrem de alunecoase. Dacă pe timp de iarnă nu reușiți să parcurgeți integral traseul, reveniți pe aceeași potecă în sat și bucurați-vă de plimbare și de aer curat. AICI e punctul de plecare pe traseu. Cheile Ocolișelului Circuitul Cheilor Vălișoarei (Aiudului) - versantul drept Punctul nostru de pornire pe acest traseu spectaculos a fost castelul Templul Cavalerilor, aflat la 66 kilometri distanță de Cluj. Am preferat să parcurgem circuitul în sens invers, începând cu panoul 10, pentru a avea parte de o urcare mai domoală. Traseul este deosebit de bine marcat la urcare, relativ ușor de realizat, cu multe puncte de belvedere care te lasă fără cuvinte. În punctul cel mai înalt ne-am întâlnit cu un cioban și turma lui, am schimbat câteva vorbe și ne-am continuat plimbarea. De data aceasta câinii nu ne-au creat probleme. După zona de pășune și tufișuri începe adevărata provocare: o coborâre abruptă prin pădure care ne-a testat rezistența picioarelor. Spre finalul traseului ne-am oprit câteva minute să admirăm intrarea în peștera Puculea și ne-am continuat coborârea până la castel. Timpul total parcurs pe traseu a fost de 4:48, distanță 7,52 km, cu tot cu opriri pentru fotografii, admirat priveliștea și mâncat o gustare din rucsac. AICI e punctul de plecare pe traseu. Cheile Aiudului Cetatea Trascăului (Colțești) Satele Rimetea și Colțești, cu împrejurimile lor, oferă nenumărate trasee cu puncte spectaculoase de belvedere. Un traseu scurt, de vizitare a cetății Colțești, cunoscută şi sub numele de Cetatea Trascăului, pornește din marginea satului. Indiferent dacă urmați, sau nu, marcajele, drumul vă va duce direct la poalele cetății. Traseul este foarte accesibil, iar sus veți fi extrem de încântați de priveliștile oferite de Colţii Trascăului și Piatra Secuiului, Depresiunea Trascăului cu satele Rimetea și Colțești și celelalte culmi înconjurătoare. Drumul până la cetate poate fi parcurs și pe bicicletă, iar toamna peisajul te lasă fără cuvinte. Noi am ales să plecăm pe bicicletă din Rimetea, am continuat pe șoseaua străjuită de nuci bătrâni până în Colțești și de acolo pe drumul până la Cetate. Zona este frecventată vara de mulți turiști, însă iarna, de cele mai multe ori, puteți avea acest loc doar pentru voi. Puteți bea în tihnă un ceai din termos, sau puteți frige la primus câțiva cârnăciori într-un mic vas de drumeție, la doar 60 de kilometri departe de casă. AICI e punctul de plecare pe traseu. Cetatea Colțești Traseul broscuțelor albe În ultimii doi ani, plimbările în Parcul Central din Cluj le-am înlocuit cu o ieșire în pădure pe un traseu foarte drag multor locuitori ai Clujului. Este vorba de poteca tematică “Misterele pădurii”, prin Pădurea Făget, amenajată de asociațiile Natura Transilvaniei și Ecouri Verzi în urmă cu mai bine de cinci ani. Marcajul distinctiv al acestui traseu, de circa 3 kilometri, este o broscuță de culoare albă, pe care o veți îndrăgi încă de la prima plimbare și care vă va ghida în zonele de intersecție cu alte trasee din pădure. De fiecare dată, intrarea pe potecă am făcut-o din apropierea Observatorului Astronomic. Zona este mereu frecventată de alergători, de bicicliști, de familii cu copii, uneori de oameni pe cai în căutare de aer curat și liniște. Iarna și toamna pădurea îți poate oferi cel mai frumos spectacol de culoare și lumină. AICI e punctul de plecare pe traseu. Traseul Broscutelor Circuit pe bicicletă în jurul Lacului Drăgan Punctul de plecare pe acest traseu pe bicicletă este barajul lacului de acumulare Floroiu, aflat la 91 de kilometri distanță de Cluj-Napoca. Practic, în cei aproape 35 de kilometri parcurși pe bicicletă înconjurați lacul, cu scurte opriri pe traseu pentru gustări din rucsac și multe poze. Chiar dacă la început de drum praful lăsat în urmă de mașini și pietrele colțuroase sunt destul de descurajante pentru mersul pe bicicletă, pe la jumătatea traseului veți începe să adorați plimbarea. Veți tresări probabil la vederea indicatorului „Zonă frecventată de urși” și veți accelera pedalarea verificând buzunarul rucsacului unde știți că ați pus spray-ul împotriva urșilor. Calmul se va instala o dată cu primii culegători de fructe de pădure, nu de regn animal, pe care îi veți vedea din loc în loc pe traseu. Desigur, doar dacă parcurgeți circuitul la mijlocul lunii august. AICI e punctul de plecare pe traseu. Lacul Drăgan Circuit pe bicicletă pe Valea Chintăului-Pădureni-Feiurdeni-Câmpenești Acest circuit parcurs în luna aprilie 2021, în cinci ore, s-a dovedit foarte solicitant din cauza distanței lungi, de 57.9 kilometri și a drumurilor de pământ foarte accidentate. Am ales să plecăm din Cluj-Napoca spre Valea Chintăului, în direcția Câmpenești, fără a sta pe gânduri foarte mult. O bună parte din traseu l-am parcurs pe șosea, până am ajuns în satul Feiurdeni, renumit în trecut pentru numărul mare de măgari folosiți pentru transportul laptelui la oraș, unde am continuat traseul pe dealuri până în Câmpenești. Câinii de oi ne-au creat ca de obicei probleme și au fost mai multe secțiuni de drum unde a fost nevoie să mergem pe lângă biciclete. Oprirea pe marginea unuia din lacurile din satul Câmpenești, înconjurați de cărăbuși de mai, a fost savurată din plin înainte de continuarea drumului obositor spre casă. AICI e punctul de plecare pe traseu. Pe dealurile din Câmpenești Pe bicicletă la parcul de agrement Moara de Vânt 11 kilometri nu este o distanță deloc epuizantă cu bicicleta dacă vreți să aveți parte și de puțină aventură. Din cartierul Zorilor, urcați pe strada Eugen Ionesco, până în capăt la intersecția cu strada Făgetului. De acolo continuați pe pista de biciclete și apoi pe șosea în direcția satului Sălicea. Traficul intens ar putea să devină stresant pe această porțiune de drum, mai ales dacă sunteți nevoiți să urmați linia șoselei. Desigur, același drum poate fi parcurs și prin pădure, dar cu alt punct de pornire. Înainte de a ajunge în satul Sălicea, șoseaua cotește la stânga, drum pe care trebuie să îl urmați până la destinație. La intrarea în parc vă puteți lăsa bicicletele și puteți începe plimbarea în jurul țarcurilor, hrănind și mângâind animalele. Această ieșire nu necesită efort foarte mare și se poate dovedi extrem de plăcută mai ales vara când, la coborâre, aveți șansa să admirați și cele mai frumoase apusuri. AICI e punctul de plecare pe traseu. Moara de Vânt Cheile Borzești Dacă în urmă cu cinci ani, traseul tematic Cheile Borzești nu era foarte cunoscut, cei doi ani de pandemie l-au transformat într-o atracție turistică foarte căutată. Aparținând de aceeași formațiune calcaroasă cu Cheile Turenilor și Cheile Turzii, aceste chei sunt prevăzute cu o porțiune scurtă de via ferrata, cu precizarea că pereții au o înălțime destul de mică. Vegetația este extrem de sălbatică și plimbările sunt adevărate oaze de răcoare în zilele călduroase. Cascadele Superioare este o parte de traseu cu mulți bolovani, stânci și copaci căzuți, o serie de obstacole care cu atât mai mult înfrumusețează albia pârâului și creează cadrul ideal pentru căderile de apă. În unele locuri, apa este ideală chiar și pentru bălăceală. Porțiunea numită Cascadele Inferioare are gradul ei de spectaculozitate și dificultate, însă cu atenție poată fi parcursă fără mari probleme. La doar 45 de kilometri distanță de Cluj, traseul care traversează Cheile Borzești este o variantă de weekend greu de refuzat. AICI e punctul de plecare pe traseu. Cheile Borzești Foto: Cristina Beligăr