Am plecat de câteva zile într-un mini-concediu (în afara ţării) şi am ajuns să fiu în situaţia clientului care nu numai că nu ştie ce înseamna o băutură dintr-un meniu ci pur şi simplu nu o întelege, nu e pe limba lui. Vocabularul propriu şi vocabularul folosit în acel meniu parcă ar fi ca două dimensiuni paralele şi credeţi-mă e foarte greu să nu te poţi înţelege cu nimeni, cu atât mai mult cu cât nu te poţi înţelege prea uşor nici măcar cu o foaie de hârtie.
Defapt şi eu sunt o foaie, albă, nescrisă dar care abia aşteaptă să fie scrijelită în creion cu tot felul de semne, începând de la reţete, gusturi, cantităţi, imagini ale băuturilor, cocktailurilor şi ajungând la chipuri ale oamenilor din jurul meu, de la masa la care mă aflu, la barul pe care îl sprijin cu cotul în timp ce trag tacticos ultimul fum din ţigară şi mă opresc la datul din picior, ticul meu nervos.
Aşa am ajuns să mă pun în situaţia multor clienţi. Pe care nu îi condamn, pentru că nu am de ce, chiar mă pun în situaţia lor şi încep să înţeleg că este de datoria noastră să vă facem să înţelegem ce lucrăm şi de ce lucrăm într-un anumit fel.
Ei bine aici intervin cunoştinţele proprii, cultura mea şi a ta în ceea ce priveşte barul. Exceptând cunoaşterea limbii ţării în care te afli, cunoştinţele tale ca şi consumator. Cred că până la o anumită vârstă iţi formezi un oarecare bagaj informaţional, câteva gusturi în materie de consum şi în consecinţă un limbaj de bar pe care toţi barmanii din lume l-ar putea înţelege cu uşurinţă.
Câteva semne, un pic de noroc că şi barmanul din faţa ta înţelege un anumit brand cu un singur cub de gheaţă sau o bere la halbă şi iată că ai reuşit să savurezi ce ţi-ai dorit, fie că eşti singur sau în compania mai multor persoane.
Până aici totul bine, dar dacă ţi se face poftă de altceva şi nu reuşeşti nicicum să găseşti nici în meniul în limba engleză? În primul rând să fii sigur că vei fi taxat, pentru ca el, barmanul, iţi face un serviciu extra şi nu invers, în foarte puţine locuri cred că poţi da lecţii despre băuturi – oamenii occidentali au înţeles lucrul acesta şi îl respectă.
Nu există nu se poate, orice se poate însă costă extra. Dacă acest fapt nu reprezintă nici o problemă atunci sunteţi invitaţii mei să faceţi ce doriţi cu băutura pe care o aşteptaţi în faţa voastră, însă totodată extra înseamna şi alt gust şi apoi iţi vei da seama că “hei, barmanul are dreptate atunci când imi oferă bautura mea, cu exact atâta gheaţă cât are ea nevoie sau cu exact atâta sirop de zahăr cât are nevoie” şi exemplele pot continua.
Defapt, ce vreau să vă spun acum? Tu cum iţi dai seama că omul din spatele barului este de încredere? Ca poţi avea încredere în el că este, hai să nu spunem “profi” ci “ok”. Poţi avea încredere într-un barman pe a cărui limbă nu te poţi înţelege? Dar după ce i-ai studiat felul în care se mişcă în bar, ai curaj să-i ceri ceva pe limba ta?
Felul în care toarnă în pahare, felul în care se uită la clienţii săi şi modul în care îi tratează pe fiecare în parte diferit şi totuşi pe toţi la fel. Atitudinea sa faţă de oameni în general, fie că sunt colegi sau clienţi.
Cred că unul dintre aspectele importante este ca el să se simtă bine unde este, la job. Cred că pe de o parte eficienţa sa se poate măsura în zâmbetele de pe feţele clienţilor, pe de altă parte prin rapiditatea cu care prepară băuturile dar şi calitatea băuturilor, numărul de oameni care vin şi revin în barul în care lucrează şi cel mai important este că nu lucrează singur, ci alături de colegii săi.
Pentru mine a avea încredere într-un barman înseamnă mult mai multe, însă vreau să vă las pe voi să vă gândiţi de ce aveţi nevoie să vedeţi într-o persoană pentru a avea încredere în el, în barman.
Poate multora nu le pasă de cursurile de formare ale persoanelor din spatele barului, altora poate prea le pasă, mulţi nu au contact cu barmanii pentru că nu sunt pasionaţi decât de ceea ce se întâmplă la masă, suntem oameni şi toţi diferiţi.
Voi? Vouă?