SHTOditorialul de joi…
Ceaiul, pe scurt, este o bautura extrasa din frunzele unui arbust (bineinteles numit “ceai”). Legendele spun ca acesta a fost descoperit in China acum cateva mii de ani iar in zilele noastre este raspandit pe tot globul. Exista peste 2000 de varietati de ceai, insa deoarece aroma frunzelor unui arbust difera de la zi la zi, de cele mai multe ori este esential ca ceaiurile sa fie amestecate, pentru o constanta mai buna a aromelor. Majoritatea ceaiurilor speciale se culeg inca si astazi prin metoda traditionala, femeile fiind in general cele care culeg, purtand in spate un cos.
Dupa recoltare, frunzele de ceai sunt imprastiate pe tavi, in camere aerisite si intunecoase, pana cand se usuca. Apoi se intorc, astfel incepand procesul de oxidare si fermentare. Cu cat timpul de fermentare este mai lung, cu atat este mai puternica aroma. Oprirea acestui proces se face prin incalzirea frunzelor. Aceste etape sunt foarte delicate din cauza proprietatilor schimbatoare ale frunzelor, si orice etapa care nu-si respecta timpul poate strica intregul proces.
Toate tipurile de ceai contin teina, care este un stimulent pentru sistemul nervos central si circulatia sangvina. Este recunoscut pentru proprietatile sale tonice. Ceaiul negru contine o cantitate de trei ori mai mare de teina decat cel verde (de aceea este recomandat si pentru a substitui cafeaua).
Ceaiurile verzi nu sunt lasate sa fermenteze, iar daca este facut prea puternic, poate dezvolta un gust amarui caracteristic. Este un ceai foarte sanatos, contine multa vitamina C si B si este bogat in fluor. E bun pentru tratarea bolilor de inima si a unor tipuri de cancer.
Ceaiul negru este supus tuturor etapelor de prelucrare. Are aroma cea mai puternica dintre toate tipurile de ceai. Si acest ceai este sanatos, deoarece imbunatateste circulatia si reduce riscul bolilor de inima.
Ceaiurile rosu, galben, alb sau oolong sunt ceaiuri care sunt supuse partial etapelor de prelucrare, avand calitati asemanatoare ceaiurilor negru si verde.
Ceaiurile aromatizate sunt ceaiuri in care se adauga condimente. Acestea nu influenteaza compozitia biochimica a ceaiului, dar capata o aroma suplimentara bine pronuntata. De obicei se aromatizeaza ceaiurile de calitate medie, pentru un plus de savoare.
“Ceaiurile” din ierburi sau fructe nu sunt in realitate ceaiuri pentru ca, evident, nu se extrag din frunzele de ceai. Sunt doar infuzii. Sunt numite ceaiuri deoarece sunt preparate si ambalate in acelasi fel. Spre deosebire de ceaiurile originale, acestea nu contin cofeina. Este posibil ca si acestea sa aiba proprietati sanatoase, insa depinde de cantitatea si calitatea de ierburi/fructe folosite.
In mod normal, pentru a prepara corect o infuzie, ceainicul trebuie incalzit in prealabil si apoi uscat. Se pune in el ceai uscat si se adauga apa fierbinte. Nu se umple niciodata, ci doar pana la jumatate pentru ceaiul negru, doua treimi pentru amestec de ceai negru si verde si un sfert pentru ceaiul verde. Apoi se acopera si infuzia este lasata intre 3 si 10 minute. Apoi se amesteca cu lingurita.
Cantitatea de ceai pentru o infuzie difera, insa in general e recomandat o lingurita de ceai (aprox 2g) pentru o ceasca( aprox 150 ml). Daca ceaiul este aromatizat, se foloseste mai putin. Timpul de infuzie depinde de calitatea ceaiului si a apei. Ceaiul negru se pregateste in 4-8 minute, ceaiurile de calitate inferioara intr-un timp mai lung. Ceaiurile aromatizate se lasa 2-3 minute. E inutil a lasa orice infuzie mai mult de 10 minute.
Ceaiul trebuie baut imediat ce a fost preparat, pentru ca ulterior isi pierde proprietatile si acumuleaza mai multa cofeina. Exista multe secrete si subtilitati in prepararea unui ceai bun, insa principalele “unelte” sunt: un ceai de calitate, apa buna si cescuta potrivita. Apa de la robinet contine prea multe impuritati, care nu pot fi distruse prin fierbere, asadar se recomada a se folosi apa plata sau de izvor.
Ceaiul se poate servi in foarte multe feluri, depinzand de gusturi, obisnuinta, cultura. Se poate bea cu sau fara zahar, insa zaharul neutralizeaza actiunea unor vitamine, asa ca e preferabil sa fie indulcit cu miere. Mai poate fi servit impreuna cu prajituri, dulciuri, fructe, lapte sau condimente.
Laptele de obicei se adauga peste ceai si nu invers (desi nu e neaparat gresit sa se faca invers, doar ca nu prea e logic). Lamaia langa ceai trebuie servita in felii subtiri, sau proaspat stoarsa. Niciodata sa nu pui lapte si lamaie in acelasi ceai!
Tu cum servesti ceaiul?
Articol scris de Marian Porum, bar manager @ SHTO College Bar
