Women in technology: 6 femei din echipa Centrului de Inginerie Bosch vorbesc despre cariera lor în domeniul tehnic

Poate puțini dintre voi știu că grupul Bosch este prezent pe piaţa din România de peste 25 de ani şi numără peste 8.000 de angajaţi în cinci entităţi din ţară, dintre care una în orașul nostru. Centrul de Inginerie Bosch din Cluj a fost înființat în 2013 ca parte integrată a rețelei de inginerie globală Bosch, având birouri în centrul orașului și în Jucu, unde se află fabrica. Inginerii Bosch lucrează la proiecte de tehnologie de ultimă generație, conducerea automatizată, mobilitatea electrică și conectată, Internetul lucrurilor, Industria 4.0, fiind doar câteva exemple din portofoliul lor curent. Sunt specializați în inginerie de software, hardware și inginerie mecanică, ingineria fiabilității și a calității, dar și în planificarea vânzărilor în domeniul mobilității, oferind clienților lor interni și externi o gamă complexă de produse și servicii. Chiar dacă vorbim despre un domeniu dominat de genul masculin, cel feminin nu lipsește de la masă. Bosch pune mare accent pe diversitate, aceasta fiind o valoare centrală a organizației lor și pe care o consideră esențială în promovare.

Noi am vorbit cu 6 femei din echipa Bosch despre cum și-au descoperit pasiunea pentru domeniul tehnic, cum au ajuns în această companie și ce presupune munca lor de zi cu zi. Dacă sunteți interesați să aplicați pentru un job sau internship la Bosch, credem că articolul de față vă va oferi câteva insight-uri utile.

Augusta Bianca Ene a știut de pe băncile școlii că fizica era viitorul său. A crescut cu cărți și filme SF și a fost atrasă de tehnologie de când au apărut primele calculatoare și jocuri. A fost un gamer înrăit toată școala și facultatea, iar pasiunea pentru fizică a descoperit-o în clasa a 7-a, când a apărut în orarul său școlar. Tatăl ei, în încercarea de a o convinge să nu aleagă această direcție, a dus-o să vădă laboratoarele de la Facultatea de Fizică din Cluj. Augusta a decis să facă studiile universitare la Stuttgart, în Germania.

Mi s-a părut fascinant că există niște reguli care explică și conduc lumea cu adevărat, care nu pot fi încălcate, deformate, schimbate. Legile naturii sunt de neclintit și, prin intermediul lor, poți explica totul și chiar prezice cum se vor întâmpla anumite fenomene naturale. Singurul mod în care noi, oamenii, reușim să facem magie, este prin tehnologie. Și ca să duci tehnologia la un alt nivel trebuie să înțelegi legile fizicii.

Augusta a locuit în Germania timp de 16 ani. De la bun început a plecat cu gândul să învețe acolo și, ulterior, să aplice acasă cunoștințele dobândite. Terminând și doctoratul, s-a angajat la Bosch în Germania, în 2011, iar în 2015, absolut întâmplător, a văzut o poziție deschisă la Bosch în Cluj. Era o poziție de management, la care nici nu îndrăznea să viseze, dar s-a ales cu oferta de a veni pe o perioadă de 4 ani aici și a pune bazele unei echipe de Data Science. Desigur, chiar dacă tranziția a fost sub umbrela aceleiași companii, tot s-a simțit o schimbare.

În Germania m-am alăturat fabricii de semiconductori, o fabrică care funcționează de mult timp, la ultimele standarde de tehnologie, iar procesele erau foarte clare, totul avea un aer riguros, de multe ori aveai senzația că nu există flexibilitate. Aici în Cluj sunt într-o organizație nouă, procesele nu sunt bătute în cuie, ci le dezvoltăm pe măsură ce creștem. Acolo aveam ingineri și colegi care lucrau deja de 25 de ani de la care am învățat nu doar tehnologia ci mai ales cum să lucrez. La Cluj, am trecut de la rolul de om care învăța, la om care îi învață pe ceilalți. Eram în jur de 50 de persoane în organizație, ne cunoșteam toți între noi, acum suntem peste 800. S-a schimbat și complexitatea și numărul proiectelor, având diferite zone de business prezente. Acesta este un foarte mare avantaj pentru că, și dacă vrei să faci altceva, poți găsi acel lucru în cadrul organizației. În același timp, putem veni cu idei noi văzând cum sunt abordate lucrurile în domenii diferite. Suntem într-o permanentă evoluție, transformare, creștere și dezvoltare.

În prezent, este șefa de grupă în zona de Digital Transformation, conducând 3 echipe ce au teme de lucru atipice în Bosch. Mai exact, ei nu fac Software Development pentru Automotive, ci Inteligență Artificială, Analiza Datelor și dezvoltă aplicații de realitate virtuală (VR) și augmentată (AR), funcționând ca un mic start-up. Au o dinamică foarte mare a proiectelor, dar și responsabilitatea de a le găsi pentru a-și acoperi costurile și a-și menține un renume bun. În plus, trebuie să fie întotdeauna la curent cu ultimele tehnologii și cercetări pentru a veni cu ceva în plus în fața clienților, astfel încât aceștia să aibă nevoie și să-și dorească să lucreze cu ei.

Suntem diverși, dar uniți de pasiunea pentru ceea ce facem. Avem colegi care ni s-au alăturat după mulți ani de studiu și lucru în străinătate, străini care au venit atrași de temele la care lucrăm, oameni tineri, studenți, dar și persoane cu senioritate. Indiferent de ce dificultăți întâmpinăm, lucrurile se rezolvă pentru că oamenii de la Bosch au o pasiune greu de întrecut pentru ceea ce fac. Eu nu caut oameni cărora să le spun mură-n-gură ce sa facă, ci persoane capabile să învețe pe cont propriu, care pot face cercetare și care au inițiativă. Sfatul meu pentru oricine, din orice domeniu, ar fi, să-și găsească pasiunea, să o urmeze și să poată să dovedească că acel lucru contează pentru el. Un lucru pe care l-am învățat nu doar la Bosch, ci și în universitate, este să învăț singură, să nu îmi fie teamă de probleme, provocări, tehnologii noi, să nu aștept să mi le explice cineva, să explorez pe cont propriu.

Pe la 4-5 ani, Ioanei Braic îi plăceau foarte mult subiectele legate de arhitectură și acesta a fost un gând pe care l-a păstrat mult timp în minte: să dea la Facultatea de Arhitectură, la București. În perioada liceului, însă, s-a mutat la casă, unde aveau un garaj în care tatăl său tot repara diverse. Stătea pe lângă el, se uita ce și cum face și a realizat că îi plăcea partea aceasta. A decis atunci că se va îndrepta spre domeniul ingineriei, dar nu știa exact ce ramură. Îi plăcea matematica și, ulterior, a descoperit că o atrăgea și desenul, geometria în spațiu. S-a documentat în legătură cu ce ar putea să facă și a găsit la Cluj, în cadrul Facultății de Inginerie Electrică, specializarea de Inginerie Medicală. I s-a părut și mai interesant să combine ingineria cu medicina și să aibă ocazia să ajute, cumva, lumea. La finalul facultății a reușit chiar să facă asta, într-o mică măsură, căci a construit de la zero un electrocardiograf cu autointerpretare.

Jobul meu actual, explicat ca pentru un copil, ar suna cam așa: toate funcțiile dintr-o mașină sunt controlate de niște cutii al căror design îl face echipa mea. Altfel, în momentul actual sunt manager de proiect pe partea de hardware. Asta înseamnă că noi punem toate informațiile laolaltă – partea de schemă electrică, de configurație pentru vehicule, partea mecanică, conectorii – le configurăm și le integrăm astfel încât să satisfacă cerințele clientului. Momentan activez la Jucu, unde am fost de la bun început, întrucât laboratoarele sunt aici, dar sunt parte a Centrului de Inginerie, centru ce reunește activitatea grupului de Hardware și Mecanică și al celui de Validare cu grupurile de dezvoltare de software din oraș. Eu fizic, nu a trebuit să fiu neapărat la birou în această perioadă, dar colegii care lucrează în laborator, respectiv echipa mea, care face testarea produsului, da. Am primit aprobări speciale și am putut merge într-un număr redus și cu anumite restricții.

Ioana a terminat facultatea în 2016, an în care s-a și angajat la Bosch. În primii doi ani în companie, cât a fost în echipa de testare hardware, a urmat și cursurile de masterat. A fost o perioadă challenging, dar avea un program flexibil și a putut să o scoată la capăt, iar pentru a-și realiza lucrarea de disertație a primit acces în laboratoarele Bosch. Încă din momentul în care a ajuns în birourile și laboratoarele companiei a fost extrem de uimită, întrucât se afla față în față cu echipamente de care auzise sau vorbise la facultate, dar nu le văzuse niciodată fizic.

În poziția actuală, cel mai mult îmi place că am șansa să învăț. Datorită interacțiunii cu oamenii din celelalte locații Bosch, care au mai mulți ani experiență în domeniu decât am eu de viață, am crescut foarte mult. Nu mă plictisesc niciodată, merg dintr-o ședință în alta, lucrurile sunt dinamice în funcție de riscuri și problemele care apar. M-a ajutat mult și faptul că am locuit 3 luni în Germania, pentru a prelua proiectul pe care lucrăm acum.

La început, când a intrat în echipă, atât în România, cât și în Germania, a avut emoții gândindu-se că va trebui să dovedească cumva ceea ce știe, că merită să fie acolo. Există un stereotip vechi, conform căruia femeile nu ar trebui să fie în tech, iar ea considera că are două bariere în acest sens. În primul rând, pentru că e femeie, iar mai apoi, pentru că e și destul de tânără, având la momentul angajării 23 de ani. Dar nu a întâmpinat niciodată probleme. E un mediu divers în primul rând datorită naționalităților, mai apoi a vârstei, genul fiind chiar cea din urmă și cea mai nesemnificativă variabilă. În echipa în care activează momentan, majoritatea oamenilor sunt români, dar au și colegi indieni, francezi, bineînțeles și nemți. Există o parte care oferă suport, oameni cu experiență, ce au în jur de 40-45 de ani, dar media de vârstă este foarte mică, în general, sunt tineri.

Echipa e principalul motiv pentru care aș recomanda compania Bosch unui prieten. Sunt oameni înțelegători, deschiși, capabili să alerge un pas în plus atunci când e necesar. Mi se pare câteodată că toți avem cel puțin o trăsătură comună și asta e foarte interesant. Găsim hobby-uri, subiecte și interese comune indiferent de vârstă, de sex, de naționalitate. În plus, ce mi s-a părut mie foarte frumos, și asta am învățat toți când am venit în firmă și o facem în continuare cu alții – oferim foarte mult suport persoanelor noi, oamenii sunt îndrumați aproape 100% în primele 3 luni.

Carmen Hosu are 32 de ani și a copilărit în Câmpeni, județul Alba. A venit în Cluj din 2007, unde s-a mutat pentru a urma cursurile Universității Tehnice, în cadrul căreia a terminat Electronică și Telecomunicații. A activat ca freelancer în Software Development pe durata studiilor, iar după finalizarea masterului, în 2013, s-a angajat la Bosch. Totul a pornit de la lucrarea sa de diplomă, care a fost pe tema Machine Learning și Inteligență Artificială, concepte destul de noi la acel moment, dar care i s-au părut atractive și și-a dorit să profeseze în domeniu.

Erau puține poziții, iar Bosch a fost un angajator perfect pentru mine. Am avut și gândul de a rămâne în Universitate, pe partea de cercetare, m-am înscris și la doctorat, dar odată ce m-am angajat și aveam partea de research și development integrate în job, acea idee a dispărut de la sine. Momentan, coordonez activități Software pe partea de Machine Learning și Computer Vision în cadrul unui proiect pentru Industria Feroviară – un proiect inovativ de automatizare a trenurilor pe bază de senzori video și non-video, primul de acest fel din cadrul Centrului de Inginerie Cluj. Avem o echipă multiculturală, colegi din Cluj și din străinătate, în cadrul căreia eu am dublu rol, de Scrum Master și Product Owner. Scrum Masterii se ocupă de partea organizatorică – mediază toate ședințele și se asigură că ne atingem obiectivele. Product Owner-ul, pe de altă parte, este în strânsă legătură cu managerul / stakeholder-ul și traduce cerințele de la client în task-uri de dezvoltare propriu-zise. Explicat foarte simplu, aș spune că jobul meu este să coordonez atât activități tehnice, cât și relația dintre colegi. Sunt cea care motivează echipa și se asigură că atmosfera dintre noi este pozitivă, iar ei cunosc obiectivele pe termen lung.

Carmen a explorat (aproape) toate spațiile de lucru avute de Bosch în Cluj. În 2014 a lucrat un an la Jucu, încă nu existau birourile din centru. În 2015 – 2017 a făcut parte din cei care activau în birourile de la The Office, iar în februarie 2020 s-au mutat la noua clădire Bosch de pe str. Constanța. Anul acesta nu a fost unul ușor pentru ea, având în vedere că are o fetiță de 3 ani și un băiețel pe drum, nu a simțit întotdeauna că reușește să fie productivă, pe plan profesional sau personal. Dar, cu sprijinul familiei, a reușit să le țină pe cele două în echilibru.

Simt că Bosch îmi oferă exact mediul de lucru de care am nevoie: organizat, multicultural și dinamic. Fiind o persoană extrem de disciplinată, îmi place să lucrez într-o cultură corporate. De altfel, fiind și o fire sociabilă, căreia îi place să fie în mijlocul oamenilor, m-am adaptat foarte bine diverselor culturi și am avut ocazia să mă inspir din modul lor de lucru și să aplic mai apoi ceea ce am crezut că se potrivește echipei noastre locale.

Elena Roxana Buhuș a fost sportivă de performanță pe Taekwondo, în pandemie a început să lucreze la deschiderea unui canal de YouTube pe partea de sănătate și nutriție și este studentă la doctorat. S-a născut, a crescut și a finalizat studiile Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației, secția Microtehnologii, în Iași. În 2008-2009 a fost plecată ca student Erasmus în Guimaraes, Portugalia, unde a dat, zice ea, un test dificil – lucrarea de diplomă – care i-a oferit răspunsul clar la întrebarea ”Vreau să rămân în domeniul tehnic?”

Am avut contextul de a mă inspira din mediul acela și colegii de acolo, care aveau un mindset diferit față de ce văzusem eu în România. Erau foarte practici, deschiși, aveau proiecte mărețe în minte. Ei erau ghidați de ideea ”Hai să vedem cum facem să facem tot ce ne trece prin cap”, în timp ce eu veneam dintr-un mediu în care totul era predefinit, nu era loc de creativitate, ierarhia era foarte importantă. Profesorii erau altfel, antrenau studenții în proiecte practice. În timpul facultății, îmi plăcea să învăț, să fiu bursieră, dar nu știam unde va duce chestia asta și dacă pot ajunge undeva. În Portugalia am descoperit ce îmi place să fac, aveam idei, chiar foarte bune, profesorii de acolo m-au susținut, iar lucrarea mea de diplomă s-a transformat într-o publicație care a fost și premiată cu Best Paper Award în Franța. Ce m-a făcut pe mine, așadar, să rămân pe tehnic, a fost că am cunoscut oamenii potriviți, care să mă ajute să înțeleg că este un domeniu frumos.

După ce a terminat și masteratul în Portugalia, a revenit în țară, unde s-a lovit de tot felul de greutăți ce au ținut de mentalitate și abordare în management. Astfel, în primii 5 ani de lucru în domeniu a învățat ce să nu facă și cu cine să nu se alinieze. Nu pentru că ar fi o problemă la una dintre părți, ci din simplul motiv că mindset-ul nu era comun. Era decisă să plece din țară, dar a vrut să facă o ultimă încercare, așa că s-a mutat în Cluj acum 7 ani. Și aici a schimbat câteva locuri de muncă, iar acum, în final, a reușit să găsească oamenii cu care să facă lucrurile care îi plac și în modalitatea pe care o consideră ea potrivită.

Sunt la Bosch din aprilie 2020. Mi-am dorit să am parte de un management mai aproape de valorile mele, iar managerii care sunt acum în echipa aceasta se apropie foarte mult de felul meu de a gândi, de a evolua. Și acesta a fost motivul principal care m-a făcut să aleg Bosch peste alte oportunități. Sunt inginer software pe un proiect de Off-Highway, adică dezvolt un produs software care presupune lucru cu senzori ultrasonici pentru a echipa autovehicule agricole și pentru a ajuta șoferul când manevrează mașinăria. Concret, coordonez activitățile de release ale softului, dezvolt și revizuiesc atât cod cât și documentație, respect un plan de dezvoltare, raportez posibile erori și deviații pe ceea ce considerăm a fi produsul final. Mai simplu spus, eu pun puțină inteligență pe un autovehicul agricol conform unui standard de calitate specific Bosch.

Vara aceasta, Roxana a coordonat și o serie de internship, formată exclusiv din fete. Nu și-a dorit să insiste pe partea de proces, despre care consideră că au timp să învețe când intră efectiv pe proiect, dar le-a invitat să fie deschise, asertive cu ele, să trateze cu seriozitate tot ceea ce fac și să încerce să aducă plus valoare prin acțiunile lor, prin ideile pe care le pun pe masă, prin proactivitatea de care dau dovadă și implicarea constantă.

Domeniul tehnic este extraordinar de vast, totul se învață și poți face chestia asta doar dacă, efectiv, faci. Să nu îți fie frică să greșești, să arzi un rezistor sau un bec. Eu am ars foarte multe rezistoare la viața mea, nu s-a întâmplat nimic rău, am aflat de ce s-a ars și cum să fac să nu se mai repete și data viitoare. Să fii inginer, din punctul meu de vedere, este o responsabilitate, nu doar un job.

Mergem mai departe și facem cunoștință cu Daniela Cotar, Team Leader al grupului de Electric Power Steering la Centrul de Inginerie Bosch din Cluj. În facultate a studiat Computer Science în orașul său natal, Sibiu, unde a avut și primul său job, iar ulterior a avut ocazia să lucreze în domeniul automotive în Spania timp de un an și jumătate și în Germania, timp de 6 luni. Într-un final a ajuns la Cluj, la Bosch, în septembrie 2018.

Când am decis să merg pe domeniul IT-ului în facultate, nu aveam nicio informație în acest sens, nu avusesem niciun curs de informatică în școală. Mi-am zis că, în ciuda faptului că nu știu, voi învăța. Citisem, știam multe despre ce va însemna informatica în anii următori și pentru că îmi plăceau matematica, fizica, științele exacte, am considerat că era ceva potrivit pentru mine. După ce am absolvit facultatea, am avut oportunitatea de a intra în domeniul automotive. Nu aveam nici măcar carnet de conducere, dar a venit o companie de automotive în Sibiu și m-am decis să-i dau o șansă. M-a prins încă de la început treaba aceasta, să văd device-urile care vor fi montate în mașini înainte ca ele să apară pe piață. Mi-am dat seama că pot fi parte a dezvoltării, că pot să contribui și eu la ce urmează să fie introdus în viețile oamenilor practic.

La începutul carierei sale a fost pe partea de testare, dar mai apoi a trecut pe partea de development, de implementare a codului pentru device-urile respective. A reușit, astfel, să-și facă un overview general a ceea ce înseamnă dezvoltarea unui produs, de la momentul când vin cerințele de la client, până la design și implementarea codului, iar în final, testarea.

Am fost atrasă de brandul Bosch dintotdeauna, aveam încredere în produsele lor. De când m-am alăturat echipei acesteia, am trecut pe poziția de Team Leader. Așadar, dacă până acum stăpâneam toate aspectele tehnice din produsele dezvoltate, acum am trecut pe partea de leadership. Adică trebuie să mă concentrez doar pe oameni și să am încredere în colegii mei de la tehnic că îmi dau toate informațiile pentru a lua deciziile corecte. Încă mă obișnuiesc cu acest lucru și este un nou challenge pentru mine, care mă atrage și îmi stârnește curiozitatea constant. Prin poziția mea de Team Leader, rolul meu este acela de a le defini colegilor acele planuri de creștere, pentru că mulți sunt tineri, la început de carieră, și au nevoie de îndrumare și de un plan care să le ofere siguranța că sunt într-un loc unde pot crește. Suntem o echipă de oameni care își doresc să învețe, să acumuleze experiență, motivați să contribuim la produsele de calitate care se fac în interiorul Bosch. Având gândul acesta, toți mergem în aceeași direcție.

Pe la mijlocul lui februarie, Daniela și echipa sa s-au mutat în clădirea Bosch recent inaugurată, dar pandemia i-a trimis acasă și, astfel, au avut parte doar de o lună de zile în noile birouri. Au încercat să se adapteze destul de repede și au căzut de acord să se audă zilnic pe Skype, să dezbată idei în primă fază, iar mai apoi să se folosească de timpul acela pentru a învăța, pentru a schimba experiențe între ei. Acest lucru le-a permis să țină în continuare contactul, chiar dacă nu se întâlneau fizic. Fiind oameni tehnici, care lucrau cu device-uri din companie, s-au mobilizat și au găsit o modalitate astfel încât să poată lucra remote. Toți au venit cu diverse idei și, în final, au putut să se țină de planificarea inițială, lucrând și adaptându-ne împreună.

Birourile noi sunt într-adevăr foarte interesante, cu un aer ce denotă acele inspiring working conditions. La început a fost o reticență generală față de conceputul de Shared Desk, adică să avem un nou birou în fiecare zi, iar la finalul zilei să ne depozităm lucrurile personale în lockers. Dar s-a dovedit o idee foarte bună și ne-am obișnuit rapid. Clădirea în sine este gândită astfel încât să ofere un grad ridicat de confort la locul de muncă. Sunt bucătăriile, zonă de recreere unde poți asculta muzică, citi o carte sau să te dai în leagăn, terasa care ne dă posibilitatea de a ieși la aer și chiar de a lucra de acolo. Chiar este un concept bun, potrivit pentru noi. Așteptăm cu toții să ne întoarcem și să profităm de condițiile de acolo. Nu pot să spun că prefer să lucrez de acasă, dar mă bucur că am reușit să ne continuăm activitatea anul acesta.

Diana Zaharie-Butucel are 30 de ani și s-a născut în Oradea. În copilărie a avut multe idei în legătură cu viitorul său profesional, pornind de la judecător până la antreprenor, a cochetat chiar și cu domeniul artistic, fiind pasionată de muzică. Însă, drumul vieții a purtat-o în altă direcție și în urmă cu 3 ani, după ce și-a luat doctoratul în Fizică, a venit la Bosch pe postul de inginer de simulare, acesta fiind primul său job.

Aș fi putut să fac multe lucruri, tocmai pentru că am un nivel de conștiinciozitate foarte mare. Dar am ales fizica datorită unui profesor de-al meu, care a avut un impact mare asupra mea. Am simțit că m-a învățat să gândesc și mi-a deschis mintea spre niște domenii pe care nu le mai explorasem până atunci. Mi-a plăcut ideea de cercetător și om de știință, am fost atrasă dintotdeauna și de mediul academic, dar nu era o chestiune gândită până la capăt, nu planificasem ca la un moment dat să ajung să fac doctorat în Fizică.

Ce presupune, mai exact, munca Dianei la Bosch? Începem prin a nota că, în procesul de dezvoltare al unui produs sunt incluse mai multe etape. Mai ales în etapele incipiente când nu există un prototip fizic, echipa de ingineri de simulări trebuie să facă, simplificat spus, teste virtuale pentru a găsi căi care explică cum reacționează produsul la diverși factori. Acest lucru se realizează prin modele fizice și formule matematice, folosind computere cu putere de calcul mare. Diana se ocupă de partea de simulări pentru umiditate, și chiar dacă mulți au tendința de a o încadra în categoria ”testeri”, nu e vorba despre asta. Munca sa nu are tangențe cu software development-ul, ci presupune o înțelegere mai profundă asupra sistemului pe care îl analizează, chiar dacă virtual.

Sunt două lucruri care îmi plac foarte mult la Bosch. Primul este echipa cu care lucrez, pentru că majoritatea dintre noi avem un background comun, în fizică, deci vorbim aceeași limbă și simt că avem aceeași perspectivă. Plus că oamenii sunt de calitate, cu un caracter aparte. Cel de-al doilea ar fi legat de slujba mea în sine, mai exact momentul în care găsesc răspunsul la o problemă și o pot explica celorlalți. În această perioadă, preocuparea principală în aria mea de activitate ține de standardizare și folosirea inteligenței artificiale. Aici, toți cei care au un background teoretic au o plajă mare de lucru. Unul dintre proiectele pe care lucrez eu, de exemplu, nu are componenta de AI, dar o are pe cea de standardizare. Cu ajutorul simulărilor, se încearcă înlocuirea unor etape, folosind rezultatele din trecut într-un mod inteligent, ceea ce economisește timp și bani. Momentan, merg foarte, foarte rar la birou. Prin natura slujbei mele, aș putea lucra remote mereu, nu doar în acest context, pentru că oricum accesez serverele de la distanță. Ceea ce face necesar mersul la birou este interacțiunea cu echipa, lucru pe care l-am resimțit mai dificil fiind acasă din martie.

Știm, am povestit multe, dar dacă ai ajuns până aici, credem că ești interesat cu adevărat de subiect – de proiectele și oamenii din cadrul Centrului de Inginerie Bosch din Cluj – deci oricare ar fi motivul pentru care ai accesat acest articol, sperăm că ți-a fost de ajutor și te-a convins. Iar dacă ești pregătit(ă) pentru o nouă provocare, descoperă și rolurile deschise de la ei.