Încă de la început am fost fani ai festivalului Lights On Romania – cu instalațiile lor care, de trei ani încoace, luminează orașul în moduri în care nu l-am mai văzut luminat până acum. Chiar dacă Lights On a început ca un concurs de iluminat alternativ, acum reprezintă mai mult decât atât. Aduce împreună instalații de artă luminoase, colaborări cu artiști locali și internaționali, iar anul acesta au avut în program și manifestări/proiecte de tip performance. În 2020, însă, după o serie de evenimente care au fost anulate unele după celelalte, ne-am pierdut speranța c-o să mai aibă loc festivalul. Totuși, echipa a știut că 2020 s-ar putea să fie exact anul în care fiecare dintre noi are nevoie de lumina pe care ei ne-ar putea-o aduce mai mult decât în oricare alt an prin intermediul ediției a cărei temă a fost… solitudinea.
Sunt de părere că această ediție a fost primită ca o rază de lumină și speranță. Literalmente. Într-un an în care nu am mai ieșit afară să… aproape nimic – să ne bucurăm de feluri de mâncare pe care nu le gătim acasă – la restaurant, să savurăm cappuccino-ul cu plantă din spumă de lapte – la cafenea, să ne dezlănțuim corpurile și mințile – la festival) –, Lights On a fost motiv, chiar motivație, să ieșim. Chiar cred că lumina a vindecat această rană (atât de adâncă încât acum nu vedem decât coaja) a statului în casă atât de mult timp, rană căreia i-am putea zice singurătate/izolare. Totuși, ediția a fost intitulată Solitude Edition, taman pentru a evidenția diferențele dintre singurătate și solitudine, cea din urmă având iz de bine. – Larisa Jitaru, Head of Communication
O parte din echipa Lights On Romania, 2019
De aceea nici n-au făcut festivalul public până în momentul în care au știut cu siguranță că-l vor putea duce la capăt. Ne-au surprins în toamnă anunțând că Lights On va avea, până la urmă, loc. Ar fi prea puțin să spunem că în acel moment am resimțit o scânteie de speranță. Le-am lăsat un răgaz pentru a-și putea trage concluziile cu privire la cum a fost, de fapt, experiența organizării celei de-a treia ediții a festivalului în… pandemie. Și, în sfârșit, a venit momentul să povestim cu ei despre asta, să depănăm niște amintiri, să aflăm niște insight-uri și să aflăm povestea din spatele organizării festivalului.
2020 a fost, fără doar și poate, un an al emoțiilor fără egal. Am pornit cu gândul la o ediție Lights On plină de povești spectaculoase, dar a trebuit apoi să ne adaptăm. Situația a fost similară cu Strada Potaissa. Orice plan făceam, peste două zile trebuia schimbat. Schimbat și nu anulat, deși pentru a putea schimba anumite lucruri, ne-am dus all-in în niște zone relativ necunoscute, cum ar fi digitalizarea străzii Potaissa. Problema amânării nu s-a pus neapărat, s-a pus mereu problema identificării unor spații mai izolate în care să-l derulăm cu acces restricționat al publicului. Ne bucurăm că am reușit să livrăm chiar și în 2020 un eveniment plin de speranță. – Andi Daiszler, Founder
Lights On e genul acela de eveniment care-ți dă libertatea completă de a participa la el atunci când vrei și poți tu, iar cea mai bună parte este că într-un an în care toate evenimentele offline s-au mutat în online, acesta s-a menținut în offline. Așa se face că cele 10 zile de eveniment au fost suficiente pentru ca lumea să descopere cu proprii ochi instalațiile lor de lumină. Dar până în momentul în care au făcut public anunțul desfășurării evenimentului, fiecare dintre membrii echipei organizatorice a fost cu un ochi pe cifrele referitoare la COVID-19 și cu celălalt ochi pe măsurile pe care autoritățile le anunțau sau intuiau că ar urma să le anunțe, fiind gata tot timpul să regândească aspecte variate – cum ar fi, mutarea instalațiilor în spații ceva mai controlabile. S-au bucurat, în schimb, de susținerea autorităților locale în tot acest timp.
Discuțiile cu autoritățile statului au decurs mult mai ușor decât am fi crezut. Cred că și ele apreciază inițiativele care încearcă să meargă mai departe, care caută soluții, care propun. Formatul le era foarte cunoscut și am discutat despre amplasamente care să corespundă normelor de securitate, dar care să fie, totuși, în spiritul evenimentului. Așa, am încercat să identificăm spații noi care să fie activate creativ. Le-au plăcut – îmi place să cred și să sper – tablourile care au luat naștere prin amplasarea instalațiilor de lumini în spațiile propuse. – Andi Daiszler, Founder
Chiar și așa, au întâmpinat provocări care au ieșit din sfera lor de control. Schimbările frecvente de legislație, în special din punctul de vedere al aspectelor care țineau de derularea evenimentelor, au reprezentat o astfel de provocare. Nici vremea nu i-a prea ajutat, mai ales având în vedere faptul că toate instalațiile au fost prezentate afară. De aceea, au fost nevoiți ca, din cauza vântului puternic, să dea jos Luna și să o mute altundeva, unde să fie mai protejată. Semnată de Luke Jerram, Luna (Museum of The Moon) este instalația care a fost prezentă deja la două din cele trei ediții ale Lights On de până acum. Deși inițial a fost amplasată pe Mihail Kogălniceanu (Piațeta Jean Calvin), ulterior a fost mutată în curtea Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Piața Unirii, nr. 30) din cauza prognozei meteo care a anunțat rafale puternice de vânt. Însă, anul 2020 a avut și părțile sale bune pentru festivalul Lights On Romania – cum ar fi simplul fapt că “s-a întâmplat”.
Cred că asta e una dintre principalele reușite ale lui 2020, un an în care marile festivaluri de lumină din Europa nu s-au mai întâmplat. Noi am ajuns pe un calendar extrem de pretențios, tocmai pentru că aveam o dimensiune mică și mobilizăm doar câteva mii de oameni într-un areal foarte mare la nivelul orașului, față de evenimentele care ne-am obișnuit să aibă loc într-un weekend într-o zonă destul de mică cu un aport imens de public. Apoi, faptul că am fost acceptați ca membrii ai International Lights festivals Organisation. Dar și că ne-am crescut echipa de comunicare la patru membri, după ce în 2018 eram doar eu și Larisa. – Andi Daiszler, Founder
Provocări sunt, mai ales din punctul de vedere al instalării și dezinstalării instalațiilor de lumină: fiecare dintre ele este unică și are particularitățile ei. O parte din instalații sunt prototipate și produse de noi, îmbunătățite constant și e normal să fie provocări. Până acum, am făcut față să punem în practică diferite idei și să anticipăm mare parte din “elementele surpriză” din teren. Nu spun că este ușor, sunt momente când este chiar epuizant, cu nopți albe și multă alergătură, dar reacția publicului când vizitează exponatele face ca tot efortul depus să merite. – Adrian Bălan, Technical Manager
Nici noutățile pe care le-a adus Lights on Romania anul acesta nu au fost mai puțin încântătoare. Cel mai concludent exemplu în acest sens îl reprezintă, din punctul nostru de vedere, campaniile destinate artelor performative, Solitude Performances biletul pentru susținerea REACTOR de creație și experiment, proiect puternic afectat de pandemie sau… concursul de eseuri Lights On Words pe care l-au organizat împreună cu Betfair România Development. Iar ședințele de discuții cu unii dintre marii artiști ai lumii pe zona de light-art – discuții care au fost moderate de către Daniel Popescu – au venit și ele să întărească toată aceste noutăți. Printre acestea s-au mai strecurat și altele, pe care ni le-au semnalat Andi și Daniel.
Am colaborat foarte bine cu colectivul Circus Lumineszenz din Austria, de la care am reușit să aducem instalațiile Breathe și Oumua și chiar și pe artiști în manieră de tranzit. Am reușit să începem colaborarea și cu studioul Toer din Eindhoven. Social Sparkles a fost doar una dintre instalațiile olandeze care ne-a fascinat. Am lucrat extrem de bine cu Komiti și Talo Media, furnizorii noștri tradiționali de content foto și video. S-au mulat bine pe solicitări. Ne-am dezvoltat o identitate nouă, la care am lucrat împreună cu Andrei Pastuhov, unul dintre cei mai cunoscuți designeri de identitate de evenimente din Cluj. Ne-a ajutat foarte mult viziunea lui de ansamblu asupra a ceea ce trebuie să fie Lights On din punct de vedere vizual. – Andi Daiszler, Founder
Feedback-ul a fost întotdeauna peste așteptările noastre, nu numai de la artiștii din Austria și Olanda cu care am colaborat în acest an, ci în general, în ce privește toate edițiile. S-au legat prietenii între noi și artiști, s-a creat dorința de a ne vizita și revizita, de a aduce lucrări noi din portofoliile lor. Poate că acest an, vitregit de evenimente la nivel global, a dat o aură și mai pozitivă festivalului în ochii artiștilor pe care am reușit să îi aducem, a fost o lumină aprinsă într-un peisaj cultural mult prea stins. – Daniel Popescu, Artistic Director
Pe lângă artiștii internaționali, au susținut și anul acesta artiștii locali sau pe cei emergenți. Acesta a fost cazul instalației Cerebrum, una dintre primele instalații care au fost creionate și comisionate de Asociația Daisler, dar și al instalației 6th Sense Interiors care a fost realizată în colaborare cu Adi Bălan și Andrei Brumboiu. După o muncă de doi ani și jumătate și după suportarea unor costuri duble comparativ cu estimările inițiale, ea a ajuns la o formă finală. Și, totodată, s-a dorit transformarea Tunelului, instalația luminoasă și interactivă de pe Bulevardul Eroilor, astfel încât să-i fie potențată atât povestea, cât și aspectul, iar pentru a realiza asta, s-a lucrat împreună cu Silviu Ciora. Așa s-a ajuns la o variantă a Tunelului care are o lungime de 9 metri, o înălțime maximă de 5 metri și o lățime maximă de 5 metri – fiind constituit din 9 hexagoane de lumină. N-a fost tocmai ușor pentru echipă să facă față acestor provocări într-un an în care nimic nu părea la îndemână, dar… ceva tot le-a ieșit. Iar sponsorii și partenerii au jucat, la rândul lor, un rol important în asta.
Cred că rezultatele proiectului din anii anteriori au fost cel mai bun cârlig pentru parteneri. Faptul că ne-am făcut treaba bine, că ne-am îndeplinit obiectivele stabilite la început, ba mai mult, ne-am autodepășit, ne-a făcut să avem încredere și mai mare în potențialul nostru și să credem că vom reuși. Această încredere am transmis-o mai departe și partenerilor. Siguranță că vom reuși atingerea bugetului nu am avut deloc, am avut doar încredere în forțele proprii și în faptul că în cele din urmă vom reuși. – Ramona Bob, Financing and Fund-raising
Pe tot parcursul anului am încercat să păstrăm un scenariu realist cu o notă de optimism, având o comunicare sinceră cu fiecare partener în parte. Ne-am dorit foarte mult ca acest proiect să se realizeze și am fost într-o continuă ajustare a activităților în funcție de realitatea situației la vremea respectivă. Ne-am bucurat încă de la începutul anului de susținerea financiară venită din partea Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, și asta ne-a dat încredere să continuăm, și ne-a dat și o mai mare credibilitate în fața potențialilor viitori sponsori și parteneri. – Camelia Pojar, Partnerships
Tocmai pentru că au pus suflet în tot ceea ce au făcut pentru a putea organiza festivalul și în anul 2020, cea de-a treia ediție a Lights On a fost primită precum o rază de lumină și de speranță. N-o spunem doar noi, și n-o spun doar ei. Un exemplu de mesaj primit de echipă de la o nouă mămică, referitor la instalația TE AȘTEPT, care a fost amplasată la Clinica 1 de Ginecologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență, suna în felul următor: “Minunat! Mulțumesc! Am născut acolo ambii copii și voi salva poza aceasta ca o actualizare, un cadou primit mai târziu. Niciodată prea târziu!” Iar atunci când au vizitat și ei instalațiile, auzeau oamenii spunând prin preajma lor: “Vai, ce tare! Ai citit povestea? S-o citești! E ce trebuie, mai ales acum.” Și credem că astfel de reacții se datorează temei acestei ediții, Solitudinea.
Tema exista deja, noi am oferit doar contextul. A fost o stare de empatie generală, au fost sentimente și stări care au avut nevoie să iasă la lumină și să se consume într-un mod sănătos. În acest caz, noi am fost furnizorii de lumină împreună cu artiștii, sponsorii și partenerii. Poveștile instalațiilor au vorbit pentru fiecare dintre noi și ne-au reamintit că nu suntem singuri în tot ceea ce se întâmplă. Feedback-ul a existat, ca de fiecare dată, în fiecare fotografie realizată de public și în fiecare zâmbet involuntar, ascuns pe sub măști, oferit instalațiilor sau celorlalți trecători din zonă. Mai mult decât atât, concursul de eseuri despre sentimentele anului 2020 a scos la iveală povești incredibile ale oamenilor, povești în care mulți dintre noi ne-am regăsit, dar care nu ar fi văzut lumina zilei (sau a instalațiilor) dacă nu exista acest context. – Theea Ursu, Communication
De la finalul lui 2019 se contura deja planul pentru o ediție aparte față de formatul obișnuit, într-un spațiu mai restrâns, controlat, dar plin de potențial, pe care echipa vrea să îl păstreze ca o surpriză pentru o ediție viitoare. Elementele pe care le găseai pe teren îți spuneau deja de ce tip de instalații și atmosferă ai nevoie, cum poți crea o poveste într-un spațiu deja special. De la prima vizită pe care Daniel și Andi au făcut-o în acel spațiu răsăreau ideile de lucrări și artiști. Dar pandemia le-a luat-o înainte și n-au apucat să stabilească niște lucruri negru pe alb. Chiar dacă această ediție care a fost, inițial, planificată, n-a mai avut loc… a avut loc o ediție care a luat o altă formă. La urma urmei, cuvântul cheie al anului 2020 a fost adaptabilitate – din punctul de vedere al temei evenimentului, al line-up-ului lucrărilor și al artiștilor prezenți fizic la Cluj în perioada festivalului.
Știm că această ediție pe care am planificat-o inițial pentru 2020 va avea loc până la urmă și va fi o surpriză pentru public, dar păstrăm suspansul până în momentul în care alți factori nu ne mai pot schimba planurile. Din fericire, lucrurile s-au potrivit în așa fel încât, în organizarea celei de-a treia ediții a festivalului, nu am prea încurcat pe alții și nici artiștii nu au avut parte de răsturnări de situație. Au fost niște schimbări în privința line-up-ului de lucrări planificate pentru Solitude Edition, dar asta nu înseamnă că nu vom putea să ne bucurăm de acele creații în viitor. Printre altele, ne-ar fi făcut o imensă plăcere să-l revedem fizic pe Luke Jerram la Cluj, dar a fost reținut “la sol” de virus în perioada în care Luna urma să fie prezentată publicului. – Daniel Popescu, Artistic Director
Acum, nu știm în ce ar fi constat acea ediție planificată inițial de echipa Lights On pentru 2020. Avem, în schimb, toată încrederea că, dacă au reușit să organizeze o cea de-a treia ediție a festivalului la un nivel atât de ridicat, avem motive să fim nerăbdători să aflăm cum ar fi trebuit să fie ediția planificată în primă fază. Așteptăm să vedem cum se materializează conceptul planificat pentru anul acesta, dar care nu a fost să fie. Așteptăm să mai avem ocazia să admirăm și să fotografiem instalații care, din diverse motive, n-au mai ajuns să fie expuse în cadrul ultimei ediții a festivalului. Și mai așteptăm să avem șansa să-l revedem pe Luke Jerram odată cu expunerea viitoare a instalației Luna la Cluj.
Iar asta datorită echipei care, prin toate eforturile depuse, ne-a reîncărcat cu lumină și… speranță. Ne-a arătat că ne înțelege și că, de fapt, toți am trecut prin experiența pandemiei împreună, chiar dacă am fost singuri în casele noastre. Astfel, uneori involuntar, le-am dat și noi înapoi o bună parte dintre sentimentele pe care ei ni le-au trezit. Și, după cum spun ei, am reușit să îi încărcăm cu energia de care aveau nevoie ca “să se întâmple” și în 2020. Așa, faptul că văd publicul interesat de munca lor le dă curaj să împingă limite pe care nu ar fi crezut că le pot atinge. Și a prins contur cea de-a treia ediție a festivalului Lights On. Acum, câteva luni mai târziu, nu putem decât să fim recunoscători și să așteptăm cu nerăbdare ediția din 2021.
