#JurnalDeFestivalier: Sabina Lelcu

by | Jun 4, 2018 | Festivalier

#JurnalDeFestivalier este o campanie online organizată de ClujLife în parteneriat cu Clever Taxi.

Căutăm festivalier care să-și publice jurnalul verii aici, pe clujlife.com, iar pentru asta oferim un premiu în valoare de ~1000€ ce constă în 2 abonamente la concertele Jazz in the Park, 2 abonamente VIP la Electric Castle, 2 abonamente la Untold, 350€ bani de cheltuială pentru Jazz in the Park, Electric Castle, Street Food Festival și Untold și muuuulte vouchere #CleverTaxi.

Din totalul de 30 de înscrieri am ales 15 persoane finaliste. Sabina este una dintre ele, iar tu o poți susține să câștige!

? ? ? ? ?

Sabina Lelcu – a absolvit Jurnalismul, masterul Media Communication și o Școală de Radio
Facebook / Instagram

Sătulă să tot fiu întrebată: “Cum a fost la Electric?” şi să nu am cuvinte, căci aşa a fost: fără cuvinte, m-am decis. Anul ăsta la Untold fac un jurnal de festivalier. Mi-a luat două zile să descifrez notiţele de pe telefon. Telefonul spart. Le împart cu voi:

● Muzică. Emoţie, culoare, diversitate. Steaguri şi dialecte, multe. Mai multe decât am văzut şi am auzit vreodată în timpul orelor de geografie sau limbi străine.

● Postul Adormirii Maicii Domnului. Eu sunt un om spiritual. Şi da, probabil au făcut sex în tribună la Polivalentă, au fumat şi au băut până la extreme. Dar a fost alegerea lor, nu le-a băgat nimeni în…nas, gură şi altele. Nimic forţat cel puţin, de asta au fost atâtea autorităţi prezente la eveniment. Nu-i place lui Dumnezeu desfrânarea dar îi place omul fericit. Şi acolo erau 330.000. Pentru păcate, pe „sataniştii” care s-au închinat necuratului şi nespusului, o să-i judece El. Nu noi, aşa zice Biblia.

● Mâncare bună. Scumpă. De post sau nu.

● Recunosc, a fost gălăgie. Mare. Haos defapt. “În centrul oraşului”. Şi da, Boc a fost de acord cu asta. Ba mai mult, a stat la Armin până la 8. Nasol de bătrânii care locuiesc în Grigorescu. Şi de bolnavii de la Spitalul de copii. Dar eu am văzut la festival oameni trecuţi de vârsta a doua, tineri cu peruci, bastoane albe, copii cu handicap. Pentru că, ghici ce: aşa s-au alimentat cu bucurie şi au mai lăsat acasă grijile şi nemilosul destin. Ca să nu mai vorbim de toate campaniile umanitare şi de strângerile de fonduri promovate de organizatori, artişti, bloggeri şi festivalieri (vezi Little people, Blood Network sau Dăruieşte viaţă). 100.000 € pentru două camere sterile la Spitalul de copii. Versus 50 de plângeri la primărie în 4 zile de festival. 4 zile în care s-au strâns bani şi zâmbete pentru copii şi bătrâni mai mult decât vor putea dona cei scandalizati vreodată.

● Ellie Goulding: curat, până la lacrimi. Scuzaţi cacofonia. Intenţionată.

● La Solomun am văzut cei mai mulţi oameni tripaţi din viaţa mea. Mai mulţi decât la Queens în Suceava, anul 2009. Intrările blocate, sala arhiplină, vreo 3000 afară. La ce muzică băga nu era neapărat nevoie să bagi şi altceva în tine. Neapărat. Dar puteai.

● În backstage Armin van Buuren a cântat la ţambal. Un instrument de care nici măcar nu auzise. A compus o linie melodică în 30 de secunde. Atât de lipsit de talent. Acest bătrân-maşinărie-de-făcut-bani, fără cunoştinţe muzicale. De ce te iubeşte România? l-a întrebat unul dintre noi. A răspuns: „You know, I guess is the same thing as falling in love. It’s the same feeling. You know, sometimes you fall in love with a person and… can you describe why you fall in love with that person? You don’t. Why does Romania like me? I don’t really know.” Peste 60.000 de oameni erau pe stadion la ora 03:05. Şi 4000 afară în spatele porţilor “iadului”. Trăgeau disperaţi şi scandalizaţi de gratii. Regulile sunt reguli. Chiar şi în România trebuie respectate. #colectiv. Apoi, a mixat Armin o melodie în limba română sau am visat? Nu pe bune, am aţipit vreo 40 de minute în sala de conferiţe, eram epuizată. Când am deschis ochii era cocoţat pe pupitru cu steagul României la gât. Omul mixează pe sute de mii, îl cunoaşte toată planeta. Putea să pună “stick-ul” şi să şadă în fotoliu cinci ore linişitit, că simplul: “Untold, is so good to be home” rostit până în zorii zilei, promovează România mai mult decât o face Ministerul Turismului. Pe gratis. Apropo, tot pe gratis cred că a mixat şi cele două ore peste program. Practic, a mixat până a rămas fără curent. La propriu.

● În aceeaşi dimineaţă, pe la ora 9, un tip făcea Facetime în mijlocul străzii. În staţie pe Memo. Striga: “Frate, aici toată lumea e spartă!”. Fratele era invidios.

● Lăsaţi mă pruncii să meargă la festival. Adulţi ignoranţi şi frustraţi ce sunteţi. Vă mai amintiţi ce făceaţi la 17 ani? Eu nu. Adică doar nişte flash-uri de joi până duminică la Office’s. Evident, poate mai mult controlată chestia cu tinerii leşinaţi pe scări la stadion. Dar dacă făceau oamenii aştia un Untold în Suceava, acelaşi an, 2009 sunt sigură că ar fi stat Armin până la 11. La After party în Queens. Promit.

● Garrix a mixat o piesa Coldplay. Pentru cine mă cunoaşte ştie că mâine aş semna certificatul de căsătorie. Defapt azi, ba nu ieri. Are 21 de ani şi e no1 în DjMag Top 100, peste Dimitri Vegas & Like Mike, Hardwell, Armin şi chiar mentorul său Tiesto. Ploua torenţial la finalul setului prelungit. A ieşit în ploaie şi ne-a mulţumit. Că suntem acolo, că suntem atât de speciali. I-am scris pe instagram încă de anul trecut. Aşept să-mi răspundă.

● La 04:20, final de set Garrix. Doi barmani dansau în ploaie, pe bar, cu steagurile de la Fratelli în spate. Apropo, barmanii au fost foarte bine aleşi. Îmi plac în continuare, contrar aparenţelor. A, şi mai era un tip desculţ care sărea de pe masă pe canapea, mai cădea, se mai ridica. Ud leoarcă. Ulerior am descoperit că e colegul meu de apartament.
● Respect ISU, Poliţie şi Jandarmerie. I-am văzut terminaţi de oboseală în zorii zilei. Însă toţi depăşiţii au fost controlaţi, nu au existat situaţii extreme. De organizatori nu mai are rost să zic nimic.

● Nu l-am prins pe Steve Aoki însă a fost live pe pagina oficială Untold. Ploua ca naiba, cel căruia i-a fost închinat întreg spectacolul. Oamenii au stat. Până şi fiţoşii de la VIP se zbânţuiau cu nişte prelate în spate.

● Că tot veni vorba de „Very Important Persons”. I-am văzut şi am vorbit cu mare parte din ei: Cătălin Botezatu, Gina Pistol, Codin Maticiuc, Randi, Cabral, Mădălin Ionescu, Giulia dar şi fashion bloggeriţele din România. Erau o mulţime de alţi realizatori TV, jurnalişti radio, online şi print. Toţi s-au pierdut în mulţime, de multe ori cu rucsacul în spate şi n-au stat ancoraţi doar la sectorul VIP. Iar Codin e la fel de tare ca postările pe care le face. “Puşti arogant de bani gata”: puşti sigur nu, că e mai mare cu un buletin decât mine. Faza cu banii nu mai contează atâta timp cât are cei 7. Sau contează, în fine. Toţi au fost pe pace.

● Am văzut maxim trei gagici pe tocuri. Hip-hip-hooray!

● Români de peste 50 care semănau a vestici. Oameni care au înţeles că nu li s-a terminat viaţa după ce le-au crescut odraslele şi merită şi ei o bere, două, sute.

● Am prins şi o bătaie la VIP. S-a mai şi furat. S-au mai ţepuit oamenii între ei şi între alţii. Că aşa-i românul venit în România. Să nu uităm cine suntem. Iar faza cu 300 de € chiria pe patru zile cerută unui străin, nu-mi pare exagerată. Banii aştia îi fac olandezii într-o zi. Românii, într-o lună, două. Haterilor, faceţi o investiţie in Cluj şi v-aţi scos pârleala cu un festival.

● Pentru prima oară în nu ştiu câţi ani bucureştenii n-au mai zis că vin în provincie ci la Cluj, în cel mai marfă oraş din ţară. Ei au spus, nu eu. Pentru că, coincidenţa face că aici să se organizeze cele mai cunoscute festivaluri din România, toate într-o vară. Ca să nu mai vorbim de sport, lăsăm pe altă postare. Iar taximetriştii nu sunt hoţi “ca şi la capitală, băi frăţică”. Sau ca la Gară la Burdujeni. Te iau şi pe cursă de 3 lei. Îţi mai spun şi o poveste de banii ăştia. Nu ştiu cine a inventat faza cu 50. Stau de şase ani aici şi n-o cred. Hai respect băieţii!

● În schimb Bocterii de pe cursele speciale vindeau bilete la suprapreţ la şase dimineaţa. O băştinaşă de vreo 70 făcea scandal într-un 6: „No Domne şi fereşte, nu vă bateţi joc de tinerii noştri că mă pui pe voi!”. Au intrat pe moca cei ce urmau să fie fraieriţi. Încă un motiv în plus să nu agreez controlorii. Vă spun eu lui Neag. Ha.

● Este un grup, vi-l recomand: Untold Festival 2017, Poveşti faine. Nu/mai zic.
Clujul e în Europa, din nou. Pentru colegii din provincia Bucureşti, vă rog să mă convingeţi cumva să mă mut acolo aşa cum mi am propus acum 7 ani. Gândesc mai greu de când stau printre ei (ardeleni). Dar mai bine. Mulţumesc, pa!

? ? ? ? ?

Dacă ți-a plăcut articolul Sabinei, o poți susține astfel:
✓ Folosește codul de voucher Clever.Sabina data viitoare când vrei să comanzi un taxi în Cluj prin aplicația Clever Taxi și ai prima cursă gratuită (în limita a 15 RON) pentru plata cu cardul
✓ Like acestui articol ?

Află aici cum folosești codul de voucher. Atenție: codul este case sensitive și este valabil până în 17 iunie.

Dacă va câștiga, Sabina va participa la Jazz in the Park, Electric Castle, Street Food Festival și Untold pe cheltuiala noastră, iar apoi își va povesti jurnalul de festival prin articole pe clujlife.com. Regulamentul campaniei este disponibil aici.

Evenimente viitoare

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This