Ce înseamnă Electric Castle pentru oamenii din Bonțida?

Electric Castle e în toi, iar voi o știți foarte bine. Vedem zilnic cât de bine vă simțiți la festival, fie prin postările voastre, fie atunci când ne vedem pe acolo. Vă împărtășim la rândul nostru experiența festivalului prin Jurnal de Festivalier. Apropo, puteți afla cum a decurs prima zi de festival pentru Sabina în articolul de aici.

Festivalul din Bonțida înseamnă mai mult decât artiști, participanți și organizatori. E o întreagă comunitate electrică. De la localnicii care închiriază spații pentru corturi, până la doamnele care te îmbie la porumb fiert, fiecare contribuie la întregirea experienței de festival. Așa că am povestit cu câțiva oameni din Bonțida despre ce înseamnă pentru ei acest festival. Aflați mai jos povestea lor.

Pe domnul Dumitru Ioan l-am întâlnit în supermarketul din Bonțida. La fel ca mine, căuta echipament pentru lupta cu ploaia. Am intrat repede în vorbă cu el, fără să știu că l-am întâlnit pe unul dintre primii oameni care a contribuit la bazele festivalului. Mă refer la sensul propriu, el fiind cel care, cu un buldoexcavator, a ajutat la construcția primei ediții. De atunci, e prezent la organizarea fiecărei ediții, alături de o echipă ce crește de la an la an.

Istoricul festivalului este foarte important pentru unii. Pentru unii muzica, pentru alții anturajul, prieteniile care se formează. Toate, laolaltă, apasă asupra fiecărui muncitor sau organizator ca de fiecare dată să fie bine. Noi toți tremurăm, până la urmă. Am tremurat și la primul festival – Cum o să fie primul? – când cu un singur buldoexcavator am organizat un festival și i-am văzut pe tineri foarte fericiți și foarte mulțumiți. Mă impresionează cel mai mult sufletele oamenilor care organizează Electric Castle… pentru că sunt multe obstacole și văd că găsesc mereu rezolvarea. Și calmul cu care vorbesc cu muncitorii. Chiar după zile întregi de organizare, niciodată nu mi s-a vorbit urât. Și asta îți dă o forță. Te alipești de muncă și lucrezi nu numai fizic, ci și sufletește.

Tot el spune că diferența dintre modul în care arăta zona de lângă castel înainte de festival, față de prezent, este foarte mare. A fost amenajat un loc de joacă pentru copii, s-au făcut drumuri, s-au adunat zeci de tone de gunoaie. De asemenea, remarcă faptul că festivalul aduce o civilizare mai accentuată în comunitatea din Bonțida. De aceea, mereu le amintește locuitorilor:

Nu fiți supărați, ci bucurați-vă. Gândiți-vă că istoria își întoarce pasul să vă salute. Cândva, cineva aici a muncit, a trudit, a luptat, s-a apărat, a plâns, a râs. E vorba aici și de Europa. E vorba de Sissi, care a poposit două săptămâni în Bonțida voastră. Iar ea, prin festival, se întoarce. Bucurați-vă, oameni buni!

Doamna Margareta Baboș e una dintre locuitoarele Bonțidei care își deschide poarta pentru festivalieri. În fiecare an le oferă acestora spațiul din curtea sa pentru a-și monta corturi. Pe parcursul anilor, “chiriașii” au revenit în curtea ei și s-a legat o relație de prietenie atât între festivalieri, cât și între gazdă și aceștia. Câteva corturi erau deja montate când am intrat în curtea ei. După câteva minute ajunge un alt grup. Li se urează “Bun venit” și li se arată terenul pentru corturi. Atmosfera din curte e una veselă și relaxantă, ideală pentru a începe plin de energie experiența festivalului.

Sunt aici tineri care vin la mine de la prima ediție a festivalului. S-au format grupuri și revin în fiecare an. Ne cunoaștem, ne îmbrățișăm. Și ei se cunosc, sunt prieteni. Și-au făcut aici surprize, onomastice. Puțin mai devreme s-a cântat “La mulți ani”. Un festival e acolo, unul e aici, în curtea mea. M-au chemat și pe mine la festivalul de la castel, dar n-am putut să merg. Am fost obosită. Totuși, sunt curioasă și mi-ar plăcea să văd ce e acolo. Pare o ambianță plăcută și multă lume, lucru pe care noi nu l-am văzut într-o comună atât de mică.

Și doamna Irina Morar se bucură de impactul pe care îl are festivalul asupra comunității din Bonțida. Deși muzica se aude de la depărtare de festival, nu o deranjează, ci consideră că e o încurajare spre deschiderea față de nou.

Festivalul schimbă localnicii în sensul bun. Îi mai deschide la minte, ascultă și alt fel de muzică. Și nouă, chiar din zona gării, ne place atmosfera. Se aude până acolo. Nu e obositor. Unele melodii sunt mai lente, unele mai rapide. La noi, la țară, astea repezite merg bine. Numai că a plouat și tot ne-am rugat să nu plouă, să vă simțiți voi bine.

Anul acesta, fiul ei Dănuț a participat pentru prima dată la festival alături de soția lui și de copii.

E prima ediție la care particip. Copiii mei au mai fost, mi-au povestit, așa că am vrut să văd și eu cum e. Atmosfera și muzica mi-au plăcut cel mai mult. Am fost la Damian Marley, la Vunk și la alții.

Și Eva Kovacs, o altă localnică, apreciază organizarea festivalului. Deși nu a participat până acum, urmărește cu interes festivalul pe rețelele de socializare și trăiește entuziasmul odată cu participanții. Electric Castle a făcut multe pentru castel dar și pentru școala din Bonțida, spune ea, fapt ce merită felicitat.

Atmosfera e foarte faină. Toată lumea se distrează. Îmi dau o stare foarte bună, mă întineresc. Și acum când îi văd trecând pe stradă mă bucură. Îmi plac tinerii, îmi place cum au organizat. Nu ne deranjează nici muzica, nici ei. Și dimineața se aude cum se bucură. Eu abia am așteptat să înceapă festivalul. Sunt unii împotrivă, dar eu nu. Am văzut concertul de aseară live pe Facebook și până la ora 12 am stat aici, afară. Anii trecuți am făcut mâncare la ceaun în curte. Au venit și dintre ei cu chitarele… au cântat, ne-am simțit bine.

La cei 74 de ani, doamna Susana privește cu ochi buni festivalul și modul în care acesta a schimbat castelul și împrejurimile. Fiind localnică, aceasta cunoaște bine Castelul Banffy. A fost martoră chiar și la câteva filmări pentru filmul “Pădurea spânzuraților”, regizat de Liviu Ciulei, la castel. Nu i-a plăcut să asiste la filmări deoarece farmecul și credibilitatea poveștii au fost spulberate pentru ea văzând sânge fals și regia cadrelor.

De pe o mică bancă din fața casei, această urmărește participanții la festival. O bucură faptul că se distrează și apreciază când o salută în trecerea lor.

Castelul înăuntru nu l-am văzut după ce a început festivalul, dar în afară am văzut că arată destul de bine, la cum a fost de risipit. Mie îmi pare bine că se face ceva aici, în sat. E frumos pentru tineri. Aud și eu muzica și îmi place că se pot distra. Dacă le place tinerilor, ne place și nouă. Deși ne-a cam trecut vremea, ne mai gândim la tinerețe, la ce a fost înainte. În tinerețe poate că mi-ar fi plăcut să merg la un festival, dar acum, la vârsta mea, e mai greu.

Voi cunoașteți și alte povești despre Electric Castle ale oamenilor din Bonțida?