Articole, Cum a fost la

Stai jos, 10! Cum a fost la… Ghibstock X

Timp de doua zile, atmosfera de festival și-a mutat reședința în curtea liceului la Ghibstock. Am avut parte de ploaie, de muzică bună și de activități care au adus în același loc grupuri de prieteni care au ales să se distreze chiar în curtea pe care o străbat zi de zi în pauzele dintre ore, demontând miturile cum că școala nu ar putea fi #fun sau #cool.

Prima zi a fost și spre surprinderea organizatorilor sold out. Cozile de la intrare erau interminabile, iar curtea prea mică pentru petrecăreții care luau o pauză de la învățat. Venind vorba de învățat, în aer nu se simțea că vin examenele. Și nici la poarta liceului nu bătea BAC-ul disperat să intre. Cei mai mulți au dat skip la un weekend de lucrat intens și de mers la meditații pentru a se relaxa și pentru a mai uita de stres, măcar pentru câteva ore.

ghibstock 6

Atracția principală din acest an a fost fără doar și poate scena de la Electric Castle. Sau cel puțin pentru mine. Aici, cei mai mulți se întreceau în scheme de dans, iar cei mai lipsiți de viață sau trecuți de prima tinerețe (într-un loc în care media de vârstă este undeva pe la 15-16 ani, te simți bătrân la aproximativ 20 de ani) puteau sta în locurile special amenajate și să simtă muzica. La ora 20:30 a urcat pe scenă Netsky, invitatul surpriză, care a electrizat atmosfera chiar și atunci când a încept să ploua. Și știți cum se spune despre liniștea de dinaintea furtunii. Am avut parte de un cer minunat, protagonistul feedului oricărei persoane de pe Instagram.

ghibstock 7

Simultan, la main stage erau adunați fanii celor de la CTC care păreau a ști versurile lor mai bine decât orice poezie prevăzută în programa de BAC.

ghibstock 4

Fiindcă ploaia nu părea să înceteze, mulți au început să plece, la fel cum am făcut și eu. Distracția din curtea școlii s-a mutat acum în stația de autobuz, mult prea mică pentru a adăposti atâtea suflete de furtună. Imediat apare și primul autobuz care, la scurt timp, s-a transformat în piscină. O piscină în care avea loc after party-ul primei zile și în care se cânta, dându-mi impresia că era un autobuz pus la dispoziție de către festival special pentru noi.

Ghibstock 1

A doua zi a fost la fel de dinamică, doar că mai însorită, curtea liceului a rămas la fel de plină, iar pentru prima dată în cele 10 ediții evenimentul a fost oficial sold out. Atmosfera a fost întreținută de DJ Shiver care i-a ținut în priză pe liceeni care erau plini de energie și cu gândul la vacanța de vară.
La scena de la Electric te simțeai ca în Bonțida în mijlocul verii, mai ales că trebuia să ai grijă pe unde calci să nu intri direct în noroi. Muzica la fel de bună ca în prima zi de festival, oamenii la fel de puși pe distracție.

Dacă simțeai cumva că ești prea obosit și te bătea gândul să mergi acasă mai devreme, zona cu hamace sau silent garden erau locurile perfecte pentru a-ți încărca bateriile. Și la Next gen stage atmosfera era destul de chill iar timpanele își puteau reveni în timp record pentru un nou val de muzică. Ce-i drept, niciodată nu găseai un hamac liber, dar te puteai așeza liniștit pe iarbă. Asta în cazul în care nu ți-ai fi distrus ținuta de festival la care te-ai gândit 5 nopți la rând.

Spre seară, Argatu’ & Moș Martin și Cred Că Sunt Extraterestru (care a lansat și albumul Dragoste cu forța) au reunit sutele de participanți sub norii care amenințau insistent, din nou, buna desfășurare a evenimentului. Însă de data asta ploaia a pierdut lupta cu vocile ce se întreceau în curtea liceului. Eu tot la scena de la Electric am fost prezentă mai mult și în cea de-a doua zi.

Cred că cea mai mare provocare de anul acesta de la Ghibstock a fost “Tu cum te îmbraci că eu n-am nimic cu ce să mă îmbrac”. Eu nici nu mi-am pus această problemă, nu m-am gândit că e chiar atât de serioasă treaba. Da, nu puține au fost momentele în care m-am simțit ca la o defilare de la Fashion Week. Și mai tind să cred că organizatorii au anticipat acest lucru, existând în cadrul festivalului un Beauty Corner. De la sclipici la păr împletit în n moduri, merita să stai la coadă pentru a posta fotografia perfectă la care să reacționeze crushul care, cine știe, poate își făcea drum pe la festival dacă nu cumva era deja acolo. Se făcea un trafic intens cu sclipici în orice colț de curte, nu doar la Beauty World, ca să știe lumea când ieși pe stradă ca vii de la festival. N-am mai văzut atâtea tuburi cu sclipici din școala primară când aveam ceva materie de abilități practice.

Dacă ți se făcea foame, aveai câteva opțiuni care te puteau scoate din încurcătură. Mirosul de mici m-a făcut să mă simt ca la zilele unui oraș obosit, însă când mă uitam în jur îmi dădeam seama că nu e chiar așa. Cel mai bine cred că a prins vata de zahăr. Și la public și la parul celui grăbit care ți-a tăiat calea. Dar cui îi pasă? Lumea era pusă pe distracție indiferent de situație. Spre surprinderea mea, am văzut destul de mulți părinți în cadrul festivalului. Nu băgam de seamă dacă nu vedeam că au badge de #părinte. Păreau a fi parte din atmosferă, chiar se distrau și nu păreau a-și monitoriza copiii.

În caz că picioarele nu mai cooperau de la prea mult dansat, aveai posibilitatea să te odihnești la TDC Tent. De la jocuri old school pe calculatoare deja preistorice la Play Station, zona era dominată fără doar și poate de băieți aflați sub atenta supraveghere a colegelor de clasă. Mai era și o zonă unde se desfășurau jocuri clasice, cum ar fi Twister, și am asistat și la un concurs de skateboarding. Era să uit un aspect destul de esențial. Cred că este primul eveniment din viața mea la care am văzut ce se întâmplă pe scenă și de pe undeva din mijlocul mulțimii 😉 .

Ce vreau să subliniez este faptul că se găsea o activitate pentru fiecare, iar plicitseala nu avea ce să caute în curte de această dată. Poate doar de luni va reveni pe la unele ore, doar zic. Și ceea ce mi se pare impresionant e faptul că evenimentul este organizat de către liceeni. Acest lucru îi responsabilizează și nu le plantează în cap ideea că școala e făcută doar ca să înveți, să îți iei examenele și după să nu știi ce să faci cu viața ta. În plus, este un festival caritabil care își propune să susțină o cauză cu banii adunați în urma vânzării de bilete. Good job, Ghibstock!

Noi ne-am distrat la Ghibstock și, în mod cât se poate de clișeic (să nu spuneți că nu v-am avertizat), am retrăit momente din liceu, more or less. Dacă ai ratat ediția de anul aceasta, anul viitor musai ne vedem prin curtea școlii, da?

Galerie foto:

📷 Komiti

ClujLife - Te scoate din casă
Publicat de: Alexandra Chirilă

Instagram

Ultimele articole

Evenimente viitoare

Tue 18

Maria – Regina Tuturor

1 January, 1970, 12:00 am - 28 June, 2019, 9:30 pm
Tue 18

Expoziție | O seară în atelierul părinților mei

2 June, 6:00 pm - 21 June, 5:00 pm
Tue 18

Seara de lectură @ Doamna T

18 June, 6:30 pm - 8:30 pm
Tue 18
Tue 18

Retro Dance Party

18 June, 10:00 pm - 19 June, 5:00 am

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.