Victor Miron, cu cărțile pe față și cu TEDx-ul înainte | ClujLife - Te scoate din casă
Articole, Interviu | #clujlife

Victor Miron, cu cărțile pe față și cu TEDx-ul înainte

Idealist cu inițiativă, cum chiar el se descrie, Victor Miron e un tânăr din Cluj pentru care cărțile sunt mai mult decât o pasiune; numele lui nu e necunoscut pentru pasionații de citit, Victor fiind cel care a lansat, în 2014, proiectul Cărțile pe față, prin care încuraja oamenii să posteze pe rețelele de socializare bookselfies, adică un selfie cu ei și cu romanul pe care îl citeau în acel moment. Comunitatea cititorilor a fost în extaz, pentru că în newsfeed-ul lor, pe lângă poze cu pisici, tarte, vecina de la etajul doi, apăreau din ce în ce mai multe cărți.

A crescut cu Micul Prinț și adolescentul miop al lui Eliade, dar nu a crezut neapărat că o să ajungă atât de înconjurat de cărți. Victor și-a început viața de adult lucrând la service-ul auto al familiei, și-a continuat traseul în diverse startup-uri, iar apoi, cumva, a ajuns la Cărțile pe față, având în prezent peste 20 de activități culturale derulate.

Când l-am întrebat despre Cărțile pe față și cum s-a ajuns la conceptul ăsta, Victor mi-a spus că totul a început cu el aflat la începutul unui an, setându-și câteva rezoluții pentru următoarele 365 de zile.

Recent s-au împlinit șase ani de când a început campania Cărțile pe Față. Totul a început la finalul lui 2013, când mi-am făcut o serie de rezoluții pentru anul următor: să fac mai mult sport, să mănânc mai sănătos și să reîncep să citesc mai mult. De partea cu lectura m-am ținut, de restul nu așa de mult. După câteva săptămâni de citit zilnic mi-am dat seama că mă schimbasem în bine, iar cel mai rapid am văzut asta legat de stimularea imaginație și de abilitatea de a găsi soluții la provocările cotidiene. Văzând că mie îmi face bine să citesc, am prins curaj să le propun și altora să facă asta. Așa am început să îmi dau cărțile pe față și să îmi pun ca poză de profil pe Facebook o imagine în care fața îmi era acoperită de cartea pe care o citeam.

Ca un cititor de cursă lungă, ajungi într-un final să îți pui întrebări de genul asta oare chiar e literatură? De multe ori oamenii se bucură că citesc mult, nefiind neapărat interesați de faptul că ceea ce citesc ei s-ar putea să nu fie cu adevărat o operă de valoare. Pentru Victor, numărul cărților citite e mai puțin relevant, ceea ce contează cu adevărat fiind calitatea lor.

Cred că suntem și ceea ce citim, de aceea e scris acest mesaj pe tricourile din cadrul proiectului Clasa Cititoare. Este foarte important ce anume citim, dar în același timp este esențial să începem să citim. Dacă nu citim nimic, nici nu avem cum să ne cultivăm lecturile.

Inițiativele livrești ale lui Victor nu s-au oprit la Cărțile pe față; pentru cei din Cluj-Napoca, Victor a demarat mai multe activități care să-i instige pe oameni la lectură. Spre exemplu, pe 23 aprilie, de Ziua Interanțională a Cărții, dacă mergeai cu autobuzul și aveai o carte la tine, nu era nevoie să plătești bilet. Tot atunci puteai intra și la Grădina Botanică din Cluj fără să plătești, dacă aveai drept companion cartea pe care o citeai atunci. Totuși, când vine vorba de campanii la un alt nivel – nu doar pe zona de online, apar alte probleme.

Cele mai mari impedimente le avem în continuare în ceea ce privește resursele, mai ales cele financiare. Nu ducem lipsă de idei de promovare a lecturii, provocarea este să avem cu ce și cu cine să le implementăm.

Rămânând într-o zonă educativă, Victor a descoperit în 2006 conferințele TEDx, care i-au câștigat atenția prin faptul că oamenii reușeau să transmită atât de multe, într-un timp atât de scurt.

Am auzit de discursurile TED undeva prin 2006 și am fost fascinat de modul în care oamenii reușesc să transmită, în mai puțin de 18 minute, idei din domenii atât de diverse. Prima conferință TEDx la care am participat a fost în 11.11.2011 la București. De atunci am mers la tot mai multe, inclusiv la TED Summit, conferință organizată chiar de TED (toate evenimentele TEDx sunt organizate independent și sunt sub licența TED). De atunci am participat și ajutat la mai conferințe TEDx din România. Să îmi iau licența TEDxZorilor a fost un pas firesc, mai ales că aceste evenimente sunt pe aceeași pagină cu lectura, având în vedere că e vorba tot de cultură și educație. În plus, mulți dintre cei care vorbesc la TED și la TEDx au publicat cărți pe subiectele pe care le prezintă.

Într-o conferință TEDx există 3 roluri fundamentale: de vorbitor, organizator sau participant. Victor a trecut prin toate, considerând că fiecare are frumusețile ei.

Îmi place și organizator și speaker TEDx, iar experiența de participant e cel puțin la fel de atractivă, de aceea particip la cel puțin 10 conferințe TEDx pe an.


Cum nu toate cărțile au final fericit, cum nu toate poveștile oamenilor au final fericit, nici TEDx-urile nu sunt lipsite de probleme și dificultăți, chiar dacă, un timp îndelungat, o întreagă echipă se străduiește să iasă totul cât mai aproape de perfect.

Fiind discursuri care se prezintă cu un public real, pe scenă, pe viu, sunt foarte multe lucuri care pot merge prost, de la dificultăți tehnice (microfoane, ecrane, lumini) și până la provocări care țin de locul unde se desfășoară. Acestea sunt cele mai solicitante de gestionat în timpul evenimentului, altfel sigur că te pregătești și cu un an înainte pentru o astfel de conferință.

Victor nu se limitează la poziția de cititor, îmbrăcând uneori și hainele scriitorului – așa a luat naștere proiectul Cărți pentru oameni dragi. Victor scrie cu precădere poezie, iar rimele sale joviale, pline de viață și sentiment au înduioșat de-a lungul timpului mame și iubite, devenind mărturii inedite la nunți. Pentru Victor însă, rolul de cititor e mult mai important.

Eu personal sunt un mai vechi cititor și un mai tânăr scriitor, așa că am mai mari ambiții să promovez lectura din postura de cititor – admirator – promotor. Dar sunt scriitori care promovează lectura foarte bine prin scrisul lor.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Cărțile pe față (@cartilepefata) on

Ca tinerii să fie ceva mai absorbiți de lectură, Victor crede că trebuie să li se ofere titluri incitate, titluri relevante și actuale, care să le trezească interesul pentru cuvinte. Cu toate acestea, consideră că nu ne naștem îndeosebi pentru a citi.

Cititul nu e un scop în sine, nu ne naștem pentru a citi. Nu cred că suntem pe acest pământ doar pentru a lectura, așa cum nu cred că suntem aici doar pentru a mânca sau doar pentru a călători sau doar pentru a ne uita la filme. Acestea fiind spuse, lectura are totuși o importanță semnificativă în dezvoltarea noastră.

Că să îi facem pe tineri să înțeleagă asta cred că trebuie să ne înarmăm cu fascinație și să le propunem și titluri care sunt actuale și relevante pentru ei. Cred că ajută proiecte cum e Boovie, Bătălia Cărților sau Clasa Cititoare.

Am vorbit cu Victor despre reading slump și ideea de a abandona o carte; mulți dintre noi citim până la ultimul cuvânt acel roman, care ne displace cu totul, doar pentru că avem obsesia de a nu-l lăsa neterminat (mă declar vinovată uneori), dar pentru el nu există remușcări în direcția asta.

Mi se întâmplă să nu mai vreau să citesc din cartea pe care o am începută, dar renunț fără remușcări la o carte dacă nu o termin în 7-10 zile. Mulți oameni rămân blocați într-o carte și nu trec la următoarea pentru că vor să termine ce au început, dar cred că sunt prea multe cărți bune de citit și e posibil ca atunci să nu fiu în dispoziția potrivită pentru o carte. Sunt cazuri când renunț la o carte la un moment dat și ajung să o citesc peste doi-trei ani.

Unii dintre noi descoperim lectura accidental, alții forțați de părinți, iar Victor…

Eu am ajuns să iubesc cărțile în clasa a noua, datorită profesoarei de română, doamna Mariana Muthu. Dacă nu era dânsa probabil că aș fi citit mult mai puțin.


Pe final, l-am rugat pe Victor să ne ofere niște recomandări de cărți pe care el le-a citit sau re-citit și care l-au făcut un cititor mai bun, un scriitor mai bun, un om mai bun.

”De vorbă cu necunoscuți”, noua carte a lui Malcolm Gladwell, în care aflăm, prin intermediul unor povești captivante, care sunt principalele greșeli pe care le facem noi oamenii când interacționăm cu necunoscuți. Vom citi un capitol din această carte la următoarea ediție a clubului de lectură Vocea Cititorului.

Jurnalul Oanei Pellea, care e confesiv, uman, poetic și plin de viață. Eu sunt un mare fan al jurnalelor și al textelor la persoana I în general. (cu Oana Pellea organizăm și un atelier de vorbit în public, așa că inevitabil sunt și mai subiectiv la această recomandare). Un alt jurnal remarcabil este și ”Jurnalul fericirii” a lui Steinhardt, carte recomandată și de Vlad Voiculescu.

Recomand cu foarte mare căldură și ”Purgatoriul îngerilor”, de Camelia Cavadia, o poveste emoționantă despre copii lipsiți de copilărie. În carte spune povestea unui copilaș răpit din sânul familiei, care este pus să cerșească de către stăpân.

Victor Miron a devenit, în online și nu numai, o inspirație pentru adolescenți; să promovezi lectura pe rețelele de socializare a devenit un trend despre care mi-ar plăcea să aud numai de bine. Curatorul TEDxZorilor îi învață pe tineri că lectura nu se oprește atunci când ai închis cartea; ea continuă pe tot parcursul vieții tale, în funcție de cât de mult te lași acaparat de ea. Cu 7 volume publicate și un performance de spoken word poetry la o emisiune de talente din țară, Victor motivează tinerii să citească nu neapărat mai mult, dar mai bine. Pentru a deveni nu neapărat oameni mai deștepți, ci mai buni. Mai buni în ceea ce fac, în ceea ce gândesc, în ceea ce sunt.

ClujLife - Te scoate din casă

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.