Cum e să fii student la… Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”

by | Jan 21, 2021 | Articole, Student

Continuăm seria de articole unde povestim despre cum e să fii student la mai multe facultăți din Cluj. Sperăm să ajute cât mai mulți viitori studenți în alegerea facultății care li se potrivește, dincolo de aspectele pe care le putem identifica pe site-urile lor.

Pentru mulți dintre cei care ne citesc, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj reprezintă un vis. Unii dintre voi poate vă pregătiți deja pentru examenul de admitere, alții încă vă gândiți dacă ăsta e drumul pe care vreți să îl urmați. Indiferent de postura în care te afli, e destul de posibil să ai întrebări. Nu despre examenul de admitere sau alte lucruri pe care le găsești pe site-ul facultății, ci întrebări legate efectiv de experiența de student la UMF.

Am vorbit cu studenți și absolvenți ai UMF Cluj pentru a afla cât mai multe lucruri care, dacă te gândești să urmezi drumul medicinei la Cluj, s-ar putea să te intereseze.

Să începem cu începutul.

Cu Gianina am vorbit de pe băncile specializării de Nutriție și Dietetică. Pentru ea, admiterea și primele săptămâni la facultate au legătură cu volumul de muncă pe care îl depui. Cu cât înveți mai mult, cu atât mai bine. Parcă are sens, nu?

Începuturile au corespuns cu simularea la care am participat, dar și cursurile premergătoare, destinate clarificării materiei pentru admitere și familiarizării cu procesul de examinare, puse la dispoziție de către Universitate. Astfel, începutul nu a coincis cu admiterea, cunoscând persoane care aveau să-mi fie, mai apoi, colegi (și chiar cadre didactice), în cadrul acelor cursuri. Cât despre admitere, chiar dacă ea în sine nu a fost grea, era „hopul” cel mai important de trecut în acea perioadă, focusându-mă să pot da tot ce-i mai bun; însă dificultatea admiterii cu siguranță e relativă și variază în funcție de mai mulți factori, iar pregătirea, studiul constant și munca depusă cu siguranță contribuie la perspectiva pe care o am despre aceasta.

Anca e medic rezident neurolog și face parte din promoția 2020. Pentru ea, admiterea a fost un întreg proces căruia, ca să îi faci față cu brio, trebuie să te dedici pe măsură. Ne spune că e nevoie de un echilibru în tot ce faci pentru a te pregăti pentru admitere, însă și că miturile sunt, uneori, doar…mituri.

Sunt multe povești care gravitează în jurul admiterii la Medicină, că, pentru a avea șanse reale, ai nevoie de anumite meditații, că este cea mai grea admitere din țară. Personal, cred că cel mai important e ca fiecare viitor medicinist să-și aloce suficient de mult timp înainte de admitere ca să experimenteze stilurile de învățare, să-și găsească propriul mod de a învăța cât mai eficient.
Experiența mea e bazată pe echilibrul constant între meditații la biologie și chimie începând de la finalul clasei a XI-a, studiu individual, lucrat pe cărțile de grile de la UMF Cluj și teste periodice, participat la simulare și… sport și viață socială.

Pentru Gianina, profesorii au fost din ambele tabere: unii mai dedicați, alții mai puțin dedicați. Însă e de părere că asta se întâmplă peste tot, nu doar la UMF. Și cu siguranță așa e – indiferent de facultatea pe care o alegi, o să întâlnești și oameni pe care o să îi adori și de la care o să înveți cu drag, însă și oameni cu care nu vei rezona la fel de bine.

Am întâlnit varii caractere printre cadrele didactice: unele cu o dăruire mai mare și un dar mai accentuat de a fi dascăli și tot ce presupune acest cuvânt, inclusiv conexiunile formate cu studenții; altele cu un grad de rigiditate mai crescut în ce ține de interacțiunea cu studentul. Totuși, consider că observând esența fiecăruia, putem reuși să culegem, ca studenți, exemple de valori și de ce să mint, uneori chiar exemple de „așa nu” pe care mai apoi le putem transpune în viața și acțiunile proprii. Iar ca să răspund și mai concret la întrebare: am întâlnit și profesori care sunt mentori în adevăratul sens al cuvântului, oameni care reușesc nu doar să-și transmită informația de la curs, ci care totodată, prin natura lor, insuflă descoperirea căilor către virtute și excelență.

Față de Gianina, Elena e de părere că a avut ceva de învățat de la toți profesorii; nu se referă doar la partea teoretică pe care a învățat-o, ci mai cu seamă la lucrurile care contează chiar mai mult: cum să fii om cu oamenii pe care îi tratezi. Din acest punct de vedere, profesorii i-au întrecut Elenei așteptările.

Pe lângă informațiile teoretice pe care le-am învățat de la dânșii în timpul facultății, am mai învățat și cât de important este sa fii om în fața pacientului și nu doar „doctorul care tratează boala”.

Există viață după programul de la facultate?

Cred că un alt stereotip pe care îl auzim des e că la Medicină nu ai timp de altceva. Pentru Anca, voluntariatul a reprezentat un punct cheie în facultate. Crede că e foarte important să îți găsești propriul echilibru între muncă și odihnă, iar prin voluntariat le-a acoperit, cumva, pe ambele. Ne spune că voluntariatul e pe alocuri la fel de important ca facultatea în sine.

Pentru mine, voluntariatul din timpul facultății a fost cel puțin la fel de important ca și facultatea în sine, în conturarea medicului care am devenit azi. Cred că totul ține de prioritizarea activităților și de organizare: este important să inveți constant, în timpul semestrului, nu doar în sesiuni, dar și timpul pe care ți-l dedici ție are valoare egală. Exact aici se descoperă una dintre cele mai relevante probe ale maturităţii: armonia dintre muncă şi pauză. Pe marea majoritate a prietenilor mei din facultate i-am întâlnit făcănd voluntariat și cu siguranță cele mai memorabile experiențe le-am trăit participând la astfel de proiecte. Există o sumedenie de variante de voluntariat în cadrul Organizației Studenților Mediciniști, implicarea în proiecte cu impact social, educațional, implicare în structuri de reprezentare sau voluntariat în cadrul SMURD sau al Serviciului de Ambulanță.

Andreea e în anul II la UMF și crede că timp liber există, atâta timp cât îl faci să existe. Ca să te bucuri de ore libere în program, trebuie…să ai un program. Și să știi exact câte ore înveți, când începi, când te oprești, să fii cu adevărat organizat.

Totul ține de priorități. Sunt persoane care nu văd altceva în fața ochilor decât cărțile stufoase pe care le au de învățat și alte persoane care pot să vadă dincolo de ele. Dacă îți poți face un program zilnic cu orele alocate pentru fiecare activitate, poți fi destul de eficient atât cu învățatul, cât și cu ceea ce ține de voluntariat sau loc de muncă.

Anca ne spune și ea că e important să știi să îți prioritizezi timpul, și că dacă o faci, timp liber există. Însă crede că atâta timp cât faci ce îți place, nu simți atât de tare lipsa timpului. Mai ales când, la Medicină, lucrurile nu sunt niciodată la fel.

Dacă e să analizez comparativ, atunci cu siguranță Medicina este mult mai grea decât alte facultăți. Dar, cred că, dacă într-adevăr asta este ceea ce îți dorești să faci în fiecare zi pentru tot restul vieții tale, atunci nu este nimic de speriat. Este multă muncă și mult timp investit în studiu. Începi cu învățatul pentru admitere, continui pe tot parcursul facultății, examen cu examen, apoi examenul de licență, rezidențiat, după încă 4, 5, 6 ani examenul de specialitate, practic înveți toată viața. Și tocmai aici este frumusețea și provocarea, pentru că, adesea diagnosticul dat pacientului tău va fi unul prezumptiv, întărit apoi de investigații adiacente, răspunsul la tratament va fi diferit și niciodată nu vor exista doi pacienți identici.
Timpul liber la medicină este un subiect inepuizabil și dezbătut constant. Da, ai timp liber, orele de studiu ți le dozezi singur, totul ține de prioritizare.

E scump, dar cât de scump?

Cred că am auzit cu toții pe cineva spunând cât e de scumpă ramura asta universitară, așa că am vrut să văd cât de scump e să fii student la UMF. Cărțile sunt destul de scumpe dacă le cumperi din librăria universității, ne spune Andreea. Deși există opțiunea de a le xeroxa, nu poți face asta mereu, pentru că scrisul nu mai e lizibil și așa sfârșești prin a da sute de lei pe două sau trei cărți dintr-un foc.

Cărțile sunt destul de scumpe dacă sunt cumpărate de la librăria universității, but thank God, există xeroxuri! Nu poți să îți faci toate cărțile la xerox pentru că nu se văd la fel de bine pe formatul A4 cum se văd în original, dar oricum poți salva o sumă de bani din asta când nu ai scrisul mic sau imagini în cărți.
Halatele de laborator sunt o necesitate, mai ales pentru viitorii farmaciști care au de lucrat cu diverse substanțe, multe dintre ele deteriorând sau chiar distrugând hainele. Ai nevoie de halate bune (3 ar fi un număr bun), însă nu le găsești în general la prețuri mici.
Ar mai fi și alte lucruri, dar per total, e nevoie de un buget separat doar pentru necesități de acest fel. Astfel, pot spune că e scump, dar cred că sunt totuși alte facultăți mai scumpe din punctul ăsta de vedere.

Anca ne spune că, față de alte locuri, costurile de la UMF Cluj nu sunt chiar așa de mari.

Nu am auzit ca în România să se spună despre Facultățile de Medicină că sunt scumpe. Cea mai mare majoritate a locurilor de la admitere sunt locuri bugetate, asta însemnând că nu trebuie să plătești taxa de școlarizare. Cât despre echipament, investiția unui student este minimă: un halat alb, costum de clinică, stetoscop și papuci de clinică. Cărțile și materialele se pot împrumuta de la bibliotecă și dacă sunt de negăsit va exista mereu un coleg dintr-un an mai mare care să te poată ajuta și în direcția aceasta.
Dacă e să plătești taxele de școlarizare, da, într-adevăr cred că sunt cele mai ridicate.
Voi face o paralelă aici cu Indonezia, unde aflându-mă într-un schimb de experiență de practică de vară (încă un mare plus pentru voluntariate), am aflat că acolo doar copiii din familiile foarte bogate au acces la Facultățile de Medicină, acestea fiind, datorită taxelor foarte ridicate, practic inaccesibile „oamenilor de rând”.

Gianina e și ea de acord cu faptul că e o facultate costisitoare, însă are o altă perspectivă: nu cheltuiești, ci investești. În educația ta și, implicit, în calitatea cu care îi vei trata pe viitorii tăi pacienți.

La sfârșit, când tragi linie, o investiție de bani va exista pentru fiecare student, dar aceasta va varia; și ce-i mai important de notat e că toată această investiție e una în educația ta, care mai apoi se reflectă în calitatea actului medical oferit pacienților.

Știm că e greu, dar ce e cel mai greu?

Ne lovim de dificultăți indiferent de facultatea pe care o alegem, însă am vrut să văd care sunt cele mai mari greutăți de care te poți izbi dacă urmezi UMF Cluj.

Pentru Anca, cea mai dificilă parte a fost să își limpezească confuzia de care s-a izbit la fiecare pas; mai mult de atât, e dificil să gestionezi toată noutatea care survine odată cu facultatea – trebuie să descoperi totul singur.

Nimeni nu vine cu un manual de instrucțiuni despre cum funcționează fiecare modul sau stagiu în spital, despre cui te adresezi pentru problema ta etc. Ar fi și imposibil datorită dinamismului constant. Apoi, uneori e descurajant sau demotivant volumul mare de informație pe care trebuie să-l înmagazinezi și nu doar să-l reproduci ci și să-l pui în practică. Nu orice materie pe care o vei studia va fi pasiunea ta, unele vor fi mai anoste, altele mai interesante.

Gianina consideră că cea mai mare provocare e reprezentată de gestiunea emoțiilor, implicit a stresului și presiunii și e de părere că asta e un întreg proces.

Negăsirea unui loc la bibliotecă în timpul sesiunii și presesiunii e ceva dificil, haha. Gluma, glumă, dar știu că alți studenți la UMF Cluj vor putea empatiza. La început pot apărea dificultăți, în special de natură emoțională, născute din convingeri precum faptul că nu ai putea învăța un volum atât de mare de materie, că gradul de dificultate al informațiilor e prea crescut. Ce e bine de reținut e că mereu se găsesc soluții, iar astfel de momente pot fi depășite; te adaptezi la ritmul „impus” de UMF.

Teoria de la școală se potrivește cu practica din spital?

Teoria e baza a ceea ce urmează să pui în practică, însă am vrut să vedem cât de mult teoria din școală rezonează cu practica din spital, iar Anca ne-a povestit cum stă treaba cu raportul practică / teorie.

Practica din spitale este de două feluri: obligatorie și opțională. Obligativitatea se referă la îndeplinirea unui anumit număr de ore alocat fiecărei specialități, dar depinde de tine cât de implicat ești pe parcursul acelor ore.
În general, în timpul „LP-urilor”, adică al lucrărilor practice se caută punerea în aplicare a noțiunilor învățate în timpul cursului. Aici vreau să fiu cât se poate de transparentă: sunt unele materii unde în timpul practicii, medicii sunt foarte deschiși la a arăta studenților toate procedurile diagnostice și terapeutice, precum și răbdare de a explica parcursul diagnostic dar sunt și materii unde trebuie să fii tu ca student „ochi și urechi” și să furi meserie.
Partea foarte bună este că sunt foarte multe proiecte de tip „Schimburi Internaționale” din cadrul Organizației Studenților Mediciniști sau Erasmus, unde poți să aplici pentru a face practică în aproape orice spital din altă țară de pe planetă.

Dr. Gabriela Bud e medic rezident dermatolog în Cluj-Napoca și e una dintre studentele pentru care experiența la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” a făcut-o cu adevărat să îi fie drag de medicină. Deși nu a fost ușor, Gabriela spune că a fost mai mult decât mulțumită de parcursul ei la UMF Cluj-Napoca.

La UMF Cluj nu a fost cum m-am așteptat, ci mai bine. În primul an trecerea e foarte grea; nu ești obișnuit din liceu să înveți așa mult, să fii organizat, să îți gestionezi timpul. Dar trecerea timpului te antrenează și înveți să te organizezi. Cel mai dificil punct e trecerea de la liceu la facultate, însă apoi descoperi o lume fascinantă. După ce treci de greu, lucrurile cu adevărat frumoase.

Gabriela ne sfătuiește să acorzi importanță teoriei pe care o înveți în facultate, pentru că nu e acolo degeaba. Ba mai mult de atât, nu ai cum să funcționezi în sistem fără să ai o bază solidă de cunoștințe, pe care UMF Cluj i le-a pus la dispoziție.

Facultatea te pregătește cu adevărat pentru viața de spital mai ales în ce privește cunoștințele. Indiferent de ce specializare alegi ulterior, lucrurile se leagă doar dacă știi cu adevărat teorie, teorie pe care la UMF o aprofundezi cu adevărat. Facultatea totuși nu are cum să îți ofere tot – constant o să te lovești de lucruri cu care nu ești obișnuit, de la teorie până la cum merg lucrurile într-o secție. Va fi greu să te obișnuiești cu bucătăria internă a unui spital, însă e un proces și vei învăța din mers. Baza de cunoștințe din facultate este cea mai importantă.

Deși programa de la UMF i se pare una suficient de consistentă, Gabriela ar pune ceva mai mult accent pe psihologia relațională și comunicare. Crede că studenții au nevoie de ceva mai multă îndrumare în direcția asta.

Aș adăuga la UMF mai multe cursuri pe partea de psihologie relațională și comunicare, trebuie să dezvoltăm mai mult partea asta. Aș adăuga cursuri în care să învățăm cum să gestionăm efectiv timpul și cum să învățăm eficient, mai ales la început, un ajutor ar fi bine-venit. Și mai mult ajutor pentru orientarea pentru alegerea specializării. Deși se fac module din fiecare specializare, e foarte greu să alegi la sfârșit care e specializarea care ți se potrivește, așa că pe partea asta ar fi nevoie de ajutor. E nevoie să se înțeleagă mai bine ce implică fiecare specializare în parte.

Gabrielei i-a plăcut mereu să învețe, iar pentru ea Medicina nu a fost așa grea și crede că e foarte important să ignori cât de mult se poate miturile care circulă peste tot.

Medicina nu e chiar așa de grea, ăsta e un mit, că studenții de aici nu au viață personală. Dacă îți echilibrezi timpul, reușești să faci de toate. E important să realizezi că nu ai cum, ca timp de 6 ani, să înveți continuu. Ca să nu ajungi la burn-out e foarte important să conștientizezi că ai nevoie de pauze. Eu împreună cu colegii mei aveam ieșiri la cabane, poate chiar de două ori pe an, petreceam seri distractive în cămin, îmbinam școala cu viața personală. E important să socializezi, să nu îți pui pe pauză viața timp de 6 ani. Trebuie să fim doar mai organizați.

Și am rugat-o să îți lase câteva gânduri ție, celui care vrei să urmezi Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, dar încă ai nevoie de acel ceva care să te impulsioneze încă puțin.

Dacă îți dorești să fii student la Medicină, să nu te lași intimidat de miturile și zvonurile care circulă despre viața la facultatea asta. Poți să faci orice îți propui dacă muncești și dacă ești determinat să obții aceste lucruri. Și mie mi s-a părut greu și imposibil, începând cu admiterea, care părea un pas imens. Eu m-am apucat de învățat în clasa a 12-a, când ceilalți deja făceau meditații de câțiva ani, dar am fost hotărâtă și dispusă să muncesc. E important să muncești în fiecare zi pentru visul tău. Eu nu am avut niciun plan B. Toată energia mea s-a dus în direcția aceea. Prima sesiune a fost un munte greu de urcat, dar trebuie să fii dispus să depui eforturi. Lucrurile nu se întâmplă fără efort, dar le apreciezi mult mai mult după ce ai muncit atât. Te sfătuiesc să îți păstrezi motivația și pasiunea, chiar dacă o să fii uneori dezamăgit – pentru că vei fi, lucrurile nu sunt roz. Unele situații și unii oameni te vor descuraja, însă focusează-te pe ce îți alimentează pasiunea. Eu mi-am canalizat atenția pe voluntariatul pe ambulanță, pe cazurile pe care le vedeam, pe oamenii pe care îi ajutam.

Ei bine, sperăm că cei cu care am vorbit ți-au răspuns la câteva dintre întrebările pe care le aveai. Ca un gând de final, nu renunța la niciun vis din cauza unor mituri. Amintește-ți ce te-a făcut să îți dorești asta. Și nu îți pierde zvâcul nici pe drum, nici înainte de a începe.

Despre ce facultate din Cluj vrei să știi mai multe? Dă-ne un mesaj, noi pregătim următorul episod.

Tags: umf | umf cluj

Evenimente viitoare

cluj2021

Abonează-te la newsletter

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te pentru a primi ultimele noutăți și recomandări.

Te-ai abonat cu succes.

Share This