Săptămâna trecută vă sugeram o listă cu o mulțime de lucruri pe care le puteți face prin Cluj în perioada aceasta. Iar cum contextul pandemic nu a fost cel mai prietenos cu evenimentele publice, mai ales cu cele culturale, se pare că în sfârșit le-a sosit momentul. Noaptea Muzeelor trebuia să aibă loc inițial pe data de 18 mai, dar a fost mutată pe data de 12 iunie 2021.
Ediția de anul acesta a fost mai specială pentru că a funcționat sub o serie strică de măsuri sanitare, în sistem hibrid, s-au desfășurat atât vizite fizice la muzeele clujene și la instituțiile de artă, cât și diverse evenimente în mediul online, expoziții, tururi ghidate sau filme tematice. Programul de vizitare a fost și el adaptat contextului internațional: vizitele au început de la ora 10 sau 11 și s-au terminat pe la ora 22 sau 23. Vizitatorii au fost numeroși (14.000), iar printre aceștia m-am numărat și eu.
Am ales să merg mai spre finalul programului de vizitare, în speranța că nu voi sta foarte mult la coadă și că va fi mai răcoare afară. Și cum lista de obiective de văzut era relativ lungă, iar la unele dintre ele am tot fost, de data aceasta vă povestesc cum a fost la 4 dintre locurile mai puțin frecventate: Muzeul Etnografic, Muzeul Zoologic UBB, Casa Matei și Institutul Francez.
Chiar dacă am mai vizitat Muzeul Etnografic și cu alte ocazii, trebuie să recunosc că e unul dintre preferatele mele. Mă fascinează traiul de altădată al oamenilor și modalitatea în care aceștia își desfășurau activitățile de zi cu zi. La Muzeul Etnografic al Transilvaniei am văzut atât expoziția permanentă, „Cultura populară din Transilvania – sec. XVIII-XX”, cât și o expoziție temporară, organizată în parteneriat cu Institutul German din Cluj, „BITTER THINGS – Narratives and Memories of Transnational Families”. La intrare erau deja câteva persoane care așteptau și, inițial, mi-am zis că va trebui să aștept destul de mult. În mod surprinzător, a durat doar 10 minute până când am fost invitată înăuntru. Expoziția permanentă se deschide cu o serie de exponate care prezintă fidel viața țăranului transilvănean și a muncii sale. Printre uneltele pentru lucrul pământului și îngrijirea recoltei, am admirat multiple obiecte de ceramică și tot felul de instrumente prin care erau preparate și apoi depozitate cerealele, vinul sau țuica. Trecerea de la cele mai interesante exponate, așa cum le văd pe cele folosite în munca de zi cu zi, fie la câmp, fie în gospodărie, la cele mai elegante și mai frumoase, este realizată printr-o serie de obiecte din casele tradiționale: țesături pentru pat, cufăr de zestre sau un frumos dulap pictat. La etaj am găsit o serie de costume populare și de obiecte de port, care mi-au bucurat privirea. Frumoase și atent lucrate, am văzut ținutele femeilor și bărbaților din mai multe zone ale Transilvaniei. Și nu cred că eram singura căreia costumele populare îi luaseră privirile, pentru că și ceilalți vizitatori le studiau tacticos. Iar numărul celor care au trecut pragul Muzeului Etnografic ajunge până la 1040 de persoane.
Cât despre expoziția temporară, aceasta constă într-un proiect expozițional realizat de spațiul de creație Bi’bak din Berlin, care are la bază cercetarea în subiectul migrației pentru muncă și impactul pe care acesta îl are asupra familiilor, și în special asupra copiilor lăsați acasă. Expoziția începe cu câteva fragmente de la originea fenomenului de familii transnaționale și merge până în prezent, la felul în care se manifestă astăzi întreaga mișcare de populație. Expoziția în sine este impresionantă și dureroasă. În niște cabine telefonice, găsești câte o poveste și un obiect care îți aduce aminte că face parte din realitate, nu e doar ficțiune, iar la un receptor poți asculta fragmente din viețile oamenilor aflați în situația de a se despărți de propria familie, prin voci de părinți sau de copii.
La Casa Matei nu am avut ocazia în trecut să merg la expoziții, așa că de data aceasta am trecut și eu galeria de aici pe lista mea. În subsolul clădirii, în spațiul expozițional dedicat de obicei studenților, am vizitat what makes me – o expoziție care ilustrează conceptul de identitate, raportat la relația noastră cu interiorul sau exteriorul. Cele 28 de exponate prezintă relația sinelui cu el însuși, cu mediul sau cu cei din jurul său. Exponatele au fost diversificate în maniera lor de realizare – fiind vorba fie de pictură, fotografie, desen sau colaj. La intrare am primit o hartă care să mă ghideze prin multitudinea de lucrări și care să-mi spună autorul fiecăreia. Nonconformiste și inedite au fost toate lucrările, care m-au provocat să le deslușesc dedesubturile. La finalul vizitei, am reflectat la ceea ce am văzut în frumoasa grădină de la Casa Matei, pe care vă recomand să nu o ratați dacă sunteți în trecere pe aici.
Al treilea de pe ordinea de zi este Muzeul Zoologic UBB, unde, de asemenea, nu am fost niciodată. Aici coadă a fost puțin mai lungă, dar nu am așteptat mult pentru că expoziția se poate vizita în aproximativ 15 minute. Muzeul a fost înființat în anul 1859 și cuprinde printre cele mai interesante specii de animale sălbatice. Trebuie să menționez și faptul că se află pe lista muzeelor cu cele mai vechi colecții de acest tip din țară. Exponatele sunt cuprinzătoare: de la amfibieni, la fluturi, la mamifere și la păsări. Ba chiar are și o secțiune de prezentare a faunei pe câteva regiuni geografice ale României. Atât adulții, cât și copiii au fost surprinși de ceea ce Muzeul Zoologic adăpostește. Fluturii au fost printre cei mai admirați, la fel și diversele specii de păsări – eu m-am minunat de un pinguin pe care l-am zărit, dar și de păsările răpitoare și flamingo. Pe cât m-am bucurat de faptul că nu am așteptat mult la coadă, pe atât de mult aș fi vrut ca cele 15 minute să fi fost mai lungi. Colecția este, într-adevăr, impresionantă, în ciuda dimensiunilor relativ reduse și este cu atât mai interesantă pentru curioșii mici care se minunează de fiecare animăluț în parte. E un loc musai de vizitat dacă ai un copil mic și pasionat de mediul înconjurător.
Iar ultima oprire pentru Noaptea Muzeelor a fost la Institutul Francez din Cluj, care a găzduit expoziția „România în realitate (augmentată)”, o expoziție realizată de Octavian Pavel. Aceasta a constat într-o serie de fotografii care te poartă într-un mini-tur al României, atât în locații populare, istorice și puternic consacrate, cât și în locații mai puțin cunoscute, la munte, în tren sau pe marginea unui lac. Ineditul expoziției a constat în faptul că aveai ocazia să descoperi momentul realizării fotografiei printr-o aplicație de vizualizare a realității augmentate. Chiar și vederile pe care le puteai achiziționa ca suvenir sau stickerul oferit cadou funcționau în același mod, dacă utilizai aplicația dedicată. La Institutul Francez am avut cel mai mult de așteptat și cumva este de înțeles de ce – vizualizarea fiecărui moment virtual din spatele fotografiei dura puțin, chiar dacă exponatele au fost numai 12 la număr. Chiar și așa, experiența în sine a fost diferită față de ceea ce vedeam de obicei la Noaptea Muzeelor, iar măsurile de protecție au fost respectate, mai ales pentru că spațiul expozițional este destul de mic.
Chiar dacă s-a lăsat puțin așteptată ediția de anul acesta de la Noaptea Muzeelor, m-am bucurat de faptul că mi-a adus câteva experiențe noi în palmaresul meu de vizitator și că nu a trebuit să aștept mult. Mi s-a verificat temperatura peste tot, vizitatorii au purtat măști și echipa de organizare a avut grijă să mă ghideze cum se cuvine, pentru a evita contactul cu persoanele care ieșeau. M-am bucurat să redescopăr Clujul, de data aceasta prin rețeaua de spații de expoziție pe care orașul o găzduiește.
Tu ce ai vizitat anul acesta la Noaptea Muzeelor?
