Imaginați-vă că scăpați (cu bine!) de o durere de cap care v-a ținut în casă și departe de orice fel de interacțiuni umane timp de 9 zile. Tot ce vă doriți este să sărbătoriți momentul, să vorbiți din nou privind persoane în ochi, nu doar ascultându-le vocea la telefon, să cunoașteți oameni noi, să vă repuneți viața pe făgașul normal. Nu sunt multe tipuri de evenimente care se pretează pentru o situație ca aceasta. O cină cu prietenii nu vine cu niciun element de noutate, la fel ca orice altă ieșire exclusiv în compania acestora, o petrecere vă readuce durerea de cap, este clar nevoie de un mediu care să vă relaxeze și să vă intrige, deopotrivă.
Eu am ales o degustare de vin la Licori și Tabieturi, iar motive am avut peste suficiente. În primul rând, știam că nu va trebui să îmi fac niciun fel de grijă în privința alcoolului. Și nu vorbim aici de orice tip de alcool, ci de sticle pe care poate nu le-am aborda niciodată dacă ar fi după capul nostru. În al doilea rând, fiind un tip de eveniment oarecum nou în portofoliul meu, știam că majoritatea fețelor prezente îmi vor fi necunoscute, deci va fi loc berechet de discuții. Exact de ce aveam nevoie. Unde mai pui că doar am trecut strada și am ajuns în locația lor, de pe Calea Dorobanților, nr. 116.
Joi seara, când a avut loc această acțiune, invitate de seamă au fost 6 sticle (Iacob alb, rose și roșu, Monogram Fetească Neagră și Domaine Ceptura Blanc și Rouge), una mai mândră ca cealaltă, venite de la Pogdoria Dealu Mare. Și dacă aveți interacțiuni dese cu vinul, și dacă nu, este aproape imposibil să nu vă fi ajuns la urechi laude legate de această regiune viticolă, ce se bucură de condiții climatice și geografice similare cu cele din Bordeaux și Nordul Toscanei, fiind situată pe paralela 45. Alex, cel căruia trebuie să-i mulțumim pentru câte am aflat în decursul a doar 3 ore despre vin, despre Dealul Mare, despre truda din spatele unui pahar, a reușit să-mi capteze atenția în mod neașteptat încă de la început, cu un amănunt pe care cred că îl veți găsi, de asemenea, destul de interesant: zona Dealu Mare se bucură de razele soarelui, în medie, cu 14 zile în plus față de alte regiuni ale țării. Niciodată nu mi-am dorit mai mult să fiu un bob de strugure în Patria Vinurilor, între Prahova și Buzău, să mă desfăt cu generozitatea soarelui până toamna târziu și abia apoi să pot împărți cu ceilalți dulceața și aroma unică.
Recunosc, în primele minute ale discursului lui Alex, am început să am emoții. Pomenise deja ”macerația peliculară” (care, apropo, face referire la contactul mustului cu pielița) de două ori și simțeam că situația mă depășește și că poate ar fi trebuit să urmez un curs de somelier înainte să mă avânt spre această degustare. Nu mai zic că toată lumea învârtea de zor vinul în pahare și eram… cel puțin confuză. M-am relaxat rapid. Explicațiile primite au fost mai mult decât lămuritoare, Alex a răspuns fericit la întrebări și ne-a oferit orice detaliu relevant în plus. Tot el ne-a rezolvat misterul, spunându-ne că vinul se învârte în pahar, după care se miroase, tocmai pentru că este una dintre cele mai volatile băuturi care există, iar în momentul în care îl plimbi în pahar, aromele acestuia se intensifică. Un domn simpatic, văzându-ne dilema, ne-a făcut rapid un training de învârtit vinul: se lipește cotul de corp și se face o mișcare circulară a mâinii, ținând paharul de baza piciorului. Niciodată de mai sus, pentru a nu încălzi vinul.
În continuare, fac o scurtă trecere în revistă ale aspectelor care mi s-au părut cele mai interesante despre vinurile prezentate, ca să vă faceți o idee despre cât de captivant poate fi subiectul și cum o seară relaxantă în oraș poate aduce și multe elemente de noutate dacă facem alegerea potrivită. Nu vă impacientați, doar două lucruri am să vă spun.
La Iacob, fermentarea se face în tancuri de inox, la Davino este făcută în lemn, în budane de 500 litri și butoaie mari de 1000l. Ceea ce m-a uimit aici este atât atenția lor pentru tipul de lemn, cât și importanța pe care o joacă acesta în schema dată. Pentru vinurile albe folosesc stejar cu doagă medie, nearsă, mergând pe lemn din nordul țării. De ce această alegere? Ei bine, acest tip de lemn are un conținut foarte scăzut de vanilină și nu își doresc ca vanilia să facă să se piardă alte arome importante din băutură. Pe de cealaltă parte, pentru vinurile roșii aleg stejar din zona cuprinsă între Vâlcea și Teleorman pentru că au un conținut mai mare, dar nu exagerat, de vanilină, dar și maltol și isougenol, care îi dă sticlei o aromă ușor crispy, de pâine prăjită, toast. Nu folosesc absolut deloc enzime, de multe ori se face uz de drojdia naturală din vin. Anul trecut au creat primul vin cu drojdii sălbatice – Gran Feteasca Albă. Mai apoi, nu folosesc sulf aproape deloc.
În ultimii ani, s-au făcut investiții masive în crearea unei crame noi, unde vinifică doar brandurile de top roșii. Nici soiurile albe nu au fost ignorate, iar un lucru pe care îl veți găsi în mod particular demn de apreciere este faptul că culeg strugurii albi exclusiv noaptea, în intervalul orar 2-8/9. Explicația dată a fost simplă: ca și omul, planta are un ciclu zi-noapte și se odihnește, de asemenea. Dacă tăierea are loc în timpul acestei perioade de odihnă, stresul provocat plantei este mult mai mic. Mai apoi, această decizia a fost luată și pentru că în momentul în care intră în procesul de vinificare, strugurii trec la 0 grade. Dacă culegi ziua, trecerea de la 25 la 0 grade este major diferită față de cea de la 9-10 grade ale nopții la temperatura de vinificare și sunt conservate proprietăți importante ale bobului în felul acesta. În cazul strugurilor roșii vorbim de altă situație, plus că procesul de culegere al acestora are loc în mai multe etape.
Despre vinurile degustate – numai de bine. Mi-am dat seama că sunt începătoare în acest ”domeniu” doar când am încoronat rose-ul drept preferat, iar mai apoi am aflat că este o alegere frecventă în rândul doamnelor și domnișoarelor, dar și a generațiilor tinere, întrucât nu are o complexitate foarte mare. Doar imaginați-vă că dacă la un Cabarnet Sauvignon fac macerație peliculară până la 30 de zile, la un rose, acest proces are loc în medie timp de 5-6 ore. Davino, față de Iacob, care este un vin tânăr, direct cu degustătorul, are o altă complexitate, în care simțim și arome secundare, un vin care se bea în principal la masă, alături de mâncare. Noroc că Alina știa deja asta și seara nu a fost lipsită de mici gustări.
După degustarea a 6 tipuri de vin și întrebările repetate ale lui Alex – ”De care mai doriți? / Mai pun?”, deja începuseră să se lege conversații în toate direcțiile. Și uite așa am aflat că aproape toți cei prezenți sunt clienți fideli Licori și Tabieturi, iar serile de degustări le-au descoperit tocmai datorită vizitelor dese și conexiunii pe care au format-o cu vinul. Un exemplu în acest sens este Raluca, care ne-a povestit cu entuziasm că a avut ocazia să-și deguste unul din vinurile preferate aici, oferindu-i astfel o însemnătate și mai mare în portofoliu personal, dar și Ovidiu, pe care l-am surprins după finalizarea degustării în drum spre casa de marcat cu 3 sticle de vin.
Am descoperit recent magazinul și mi-a plăcut pentru că față de alte locuri din Cluj, aici poți găsi etichete pe care nu le găsești nicăieri. Selecția de vinuri și băuturi nu dezamăgește niciodată. Aceasta e prima degustare pentru mine, dar presimt că nu va fi ultima. A fost în aceeași măsură o experiență interesantă, cât și o surpriză plăcută, pentru că nu îi știam pe cei de la Domaine Ceptura și în seara asta am avut ocazia să degust trei vinuri de ale lor, vinuri foarte bune, de altfel – Ovidiu
Dincolo de atmosfera generală, de simplul fapt de a sta la un pahar de vin și de a socializa, ceea ce vă va intriga foarte tare dacă veți alege să luați parte la una din aceste seri va fi tocmai feeling-ul familiar, atitudinea deschisă pe care o veți resimți din partea celorlalți. Raul, care ne-a mărturisit că are o relație ”incestuoasă” cu vinul, începută de prea mult timp și în continuă evoluție, tocmai revenise la degustări după o absență de 5-6 luni. Pe lângă faptul că noi am crezut că e cu siguranță mai mult decât un simplu participant, ne-a spus și el că simte că nu a lipsit deloc.
Am început ca și clienți, după care am descoperit și partea aceasta de degustări. Venim aici ca și acasă, e același sentiment ca atunci când vii să te întâlnești cu niște prieteni dragi. Deja cunoaștem majoritatea oamenilor care vin aici, ne-am format o comunitate și ne place să vedem că tot mai mulți oameni sunt atrași de partea aceasta. Pentru noi, un om care vine deja a doua oară la degustare, deja e de-al casei. Nu trebuie să-i cunoaștem numele sau alte detalii, ci pur și simplu se creează o conexiune instantă – Adina.
Oamenii se adună la Licori de Tabieturi din curiozitate, și rămân pentru că e greu să nu dezvolți o pasiune, fie ea cât de mică, pentru vinuri. Maya, care a fost introdusă în această lume de un văr de-al ei, a recomandat experiența către vreo 6 prieteni, iar acum e una dintre activitățile lor preferate de vreun an. Înainte de degustări se uitau la vinuri catalogând rapid – le place sau nu le place, însă acum e o experiență de socializare, un moment pe care îl așteaptă cu nerăbdare, mai ales că fiecare degustare are ceva aparte, un mod de abordare diferit, o poveste nouă, oferind o seară altfel de fiecare dată. La un moment dat, unul din reprezentanții unei crame chiar a și cântat.
Cumva, aici ne-am dezvoltat și crescut această pasiune pentru vin, iar acum putem spune că este o parte importantă din viața noastră. Soțul chiar a urmat un curs de somelier, mergem în vizită la crame, ne face plăcere să descoperim vinuri noi. Mai ales că, cu cât bei mai mult, cu atât bei vinuri mai bune. – Maya.
Evident, cele 6 sticle s-au întrecut în a ne impresiona, și au reușit, să n-aveți niciun dubiu, însă ce a transformat seara într-un real succes a fost o serie de lucruri mărunte, adunate, care împreună au format un tot extraordinar. Serile acestea de degustări sunt organizate încă de la începutul Licori și Tabieturi, tocmai pentru că Alina le face încă de când a intrat în acest domeniu. În principal, au loc la fiecare două săptămâni, se fac pauze doar în perioada sărbătorilor și a lunilor de concedii. Se degustă branduri românești, internaționale, verticale (ani diferiți din același vin), iar eu zic că trebuie să aveți măcar o astfel de experiență în viață, atât pentru a descoperi gusturi, crame, zone pe care nu le știai, dar și pentru că vinurile-ți vorbesc și trebuie să fii atent ce limbaj e pe placul tău.
Voi ați participat vreodată la vreo degustare de vin? Cum vi s-a părut?
