Cum a fost la MOX 2018

După cum m-am tot lăudat în ultimele săptămâni, anul acesta am fost în sfârșit la MOX – Music Outdoor Experience. Bineînțeles că a fost o provocare și de această dată (și nu vorbesc de urcarea pe munte), și am ajuns abia sâmbătă, oricât de mult am plănuit și oricât de mult mi-am dorit să fiu acolo de la început până la final. Câteodată, pur și simplu nu-ți iese, dar cred că totul se întâmplă cu un scop, iar singura zi pe care am petrecut-o în Valea Drăganului m-a făcut să realizez că ar trebui să-mi fac mai mult timp pentru mine, în primul rând, și oricine altcineva vine pe locul doi. Așadar, azi vă povestesc cum a fost în vârf de munte, cum arată o ploaie torențială atunci când norii parcă-ți coboară deasupra capului, cum respiră pământul în prezența a 3000 de oameni dansatori, cum e să simți că ai pășit într-o zonă stress-free, în care orice gând pesimist sau negativ nici nu îndrăznește să-și facă loc.

Am pornit spre Valea Drăganului, o oră jumătate mai târziu mă aflam deja în parcarea de la Pensiunea Art 1000 și aveam primul meu șoc în fața mașinilor nenumărate pe care le aveam în fața ochilor. Cine ar fi crezut că o simplă excursie în munți, cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere a cuiva avea să se transforme câțiva ani mai târziu într-un festival în toată regula, unde oamenii se adună chiar dacă evenimentul nu este la o aruncătură de băț distanță, chiar dacă nu se stă în pensiuni moderne, chiar dacă wifi-ul era slab de tot dacă nu erai pe Orange (și cine mai e pe Orange?!) După ce organizatorii s-au asigurat că nu sunt minoră ( of doamne), m-am urcat în autobuzul care avea să mă ajute să parcurg următorii 7 km mai repede decât i-aș fi parcurs eu vreodată. Să nu credeți însă că nu erau și curajoși care se avântau pe jos și făceau ulterior semne disperate mașinii să oprească și să urce și ei.

Din locul unde ne-a lăsat autobuzul până la pajiștea unde se desfășura liniștit MOX, a fost o distanță acceptabilă, pe care am parcurs-o până și eu fără să fie nevoie de vreo pauză de apă. Eram ghidați de muzică și se deslușea ușor-ușor unde era amplasată scena principală și unde era cea din pădure. Când am ajuns sus, știu doar că mi-am spus: ”Ei bine, nu fiecare sfârșit are așa priveliște drept răsplată”, pentru că nu știu ce altceva poți gândi când vezi mii de oameni colorați, care mișună de colo colo având diverse îndeletniciri, în timp ce în dreapta îi veghează muntele, iar în stânga pădurea. Era foarte ușor să te prinzi unde și ce se întâmplă, pentru că am văzut rapid hamacele care se legănau leneșe, am simțit mirosul ademenitor al gulașului, am văzut lumea fredonând muzica de la main-stage în timp ce se bucurau de ea ca de vizionarea unui film în aer liber, stând pe iarbă, câinii alergând de colo-colo, trăind cea mai bună zi a vieții lor, tineri jucând twist, vopsind și colorând, aruncând cu inelul și alte activități în care erau prinși și fericiți. De departe cel mai impresionant lucru era view-ul pe care îl aveai când vedeai toate corturile amplasate pe deal, care parcă formau un mic sătuc ce părea prins de o vrajă.

Încercând să ajung la cortul prietenilor mei (care erau instalați acolo deja de două zile), s-au întâmplat atât de multe, încât parcă mersesem kilometri și mă aflam la MOX de o săptămână. Ce-i drept, erau și departe, bine amplasați în pădure, feriți de razele dogoritoare ale zilei, după spusele lor. După ce am ajutat la amplasarea unui cort, fiind prinsă în această situație nici nu pot explica cum, eu doar mă oferisem să țin de un colț văzându-i pe proprietari în încurcătură, dar aparent nu așa se face, așa că am luat parte la o demonstrație live de ”Cum amplasezi corect un cort de două persoane”, if u need me, just call. Slalomul printre corturi era acompaniat de râsetele găștilor, de #măăăăi venite din toate colțurile festivalului, de căutarea disperată a lui ”Cristi, bă Cristi”, dar și de oameni care mai de care mai amuzanți, care erau grav puși pe glume, nu aveai cum să mergi pe acolo supărat, cu capul în pământ sau depresiv, intrai în vorbă cu lumea fie că voiai sau nu. Iar subiectele erau care mai diverse, de departe cel mai interesant a fost un tip care se credea vindecătorul munților și am râs cu el multă vreme.

O postare distribuită de 🥑 (@rdaai_) pe

Am urcat dealul (din vale părea o misiune imposibilă, dar jur că e cel mai frumos deal posibil), ne-am schimbat niște bănuți în token-uri, pentru care trebuie să și felicit organizatorii. Să faci câteva mii de token-uri din lemn, hand-made, mi s-a părut un efort care nu este este îndeajuns de apreciat. Să nu mai zic că tot ce vedeai cu ochii acolo era ridicat de mâinile băieților în perioada lor de Sihăstrie, de la dușuri și toalete, până la scene și cele mai funny spații de aruncat mucul de țigară (spuneți-mi sincer, ce-ați votat: ”scuipi sau înghiți”, ”oul sau găina”?), dovada clară că these guys are crazy.

După ce ne-am învârtit câteva minute pe lângă scena mare, am decis că locul nostre era în pădure, asta și pentru că eram nerăbdători să legăm hamacele de copaci și să stăm ca pisicile la soare. Zis și făcut. După câteva încercări de nod marinăresc și nicio căzătură, ne-am relaxat pe cât posibil și ne-am legănat până… până a început să plouă torențial. Tocmai când îmi făcusem și eu curaj și eram gata să mă cocoț pe scară, în copaci, să stau în hamac la 4 metri deasupra pământului. Conform predicțiilor meteorologice, se anunța un weekend însorit, așa că eram mai mult sau mai puțin pregătită pentru asta. Suficient de pregătită cât să nu fiu udată până la piele, adică. În ciuda ploii, voia bună și râsetele au continuat, chiar și atunci când muzica s-a oprit. Am reușit să fugim sub cort, iar de acolo, totul s-a transformat într-o poveste cu mulți prieteni care admiră ploaia, parcă uitând și de muzică, și de noroiul prin care vor umbla, și de faptul că al lor cort e amplasat jos în vale, posibil plin de apă. Se împrumutau telefoane și cartofi prăjiți, jachete și îmbrățișări care să țină de cald, și chiar dacă turna cu găleata, parcă era mai cald ca niciodată la MOX, și nicio față nu s-a întristat.

Bănuiesc că ploaia a durat în jur de vreo oră, chiar dacă nu am sesizat trecerea timpului, iar mai apoi lucrurile au revenit la normal. După ce ne-am reechipat și ne-am aprovizionat cu un ceai fierbinte, lumea și-a reluat locurile în fața scenelor, fiind mai energici ca niciodată. Eu am tot făcut ture de la o scenă la alta, ba mergeam la cea mică pentru că îmi plăcea mult muzica, ba reveneam în față la main pentru că era cu dans și nicio inhibiție, plus că cerul se vedea mult mai bine de aici și… voi ați dansat vreodată sub mii de stele? Niciun efect vizual din niciun club nu poate egala acest lucru.

Bineînțeles, n-am mai avut curaj să mă urc pe swing-ul dintre brazi, mai ales după o căzătură de toată frumusețea în pădure, care m-a făcut să dansez un pic ciudat timp de vreo oră. Am plecat spre oraș cu autobuzul de la ora 2, și aici aș avea un mic-mare sfat pentru organizatori: un drum cu un singur sens este un drum pe care se circulă într-o singură direcție, iar intersecția microbuzelor este neplăcută pentru șoferi, pentru oamenii din mașină, dar mai ales pentru sufletele lor care văd prăpastia aceea de toată frumusețea în partea dreaptă. Noroc că era noapte și întuneric beznă și doar știam că e acolo, nu o și vedeam clar. Atât :).

În încheiere, vreau să menționez un ultim lucru: MOX este altceva față de orice festival cu care sunteți obișnuiți. MOX nu este nicio simplă ieșire la munte cu cortul, nici asemenea mersului la un concert, unde decizi să dai banii pe un bilet pentru că vrei să vezi un artist. MOX este o experiență completă, care îți oferă atât aventura munților, cât și muzică și relaxare, prieteni, zacuscă la borcan mâncată cu ceapă și pateu, pentru că na… viața la munte, aventura mersului prin pădure, suficientă adrenalină cât să-ți convingi corpul că încă e funcțional, dar și atât de multă fericire încât să pună la îndoială că ce trăiți e real. Îmi pare rău că am adus ploaia și că nu m-am urcat deasupra brazilor, dar la anul merg mai pregătită.

Să auzim povești de la MOX! Poate unele mai însorite!

Comentarii:

Sus
x

Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii aici.

Accept Refuz