Câți dintre specialiștii din IT sunt femei? E o întrebare pe care nu ne-o punem pentru prima dată, dar la care revenim (aproape) de fiecare dată când avem ocazia să trecem pragul, chiar și virtual, unei firme tech. Dezechilibrul între sexe din acest domeniu este o problemă care a început să pună lumea pe gânduri încă din anii 2000, și căruia puțini i-au dat șanse de calibrare în anii de după. Situația s-a schimbat, însă, în ultima perioadă, lucru pe care l-am văzut cu ochii noștri și ne-a fost confirmat de cei cu care am avut ocazia să povestim. Astăzi, ne strecurăm în biroul celor de la TEC: Digital Agency, unde am stat de vorbă cu patru persoane din echipă pentru a afla insight-uri pe acest subiect, dar și care a fost parcursul lor în domeniul IT, cum au ajuns și s-au integrat în TEC, cum e să lucreze unii cu alții și de ce ar recomanda această agenție și altora.
TEC: Digital Agency este o agenție digitală full-service, cu birouri în Marea Britanie și în Cluj-Napoca, România. Sunt specializați în proiectarea și livrarea de soluții digitale personalizate, cele mai mari proiecte ale lor fiind din sfera sportului și entertainment-ului.
Andreea e Project Manager pe cel mai mare proiect din TEC. În plus, se asigură că fiecare proiect în parte are tot ce-i trebuie ca să meargă bine, că e eficient din punct de vedere business, că toți clienții sunt mulțumiți. Odată cu venirea ei în firmă, a adus și experiența, și knowledge-ul său, dobândite în cei 17 ani în care a lucrat în două mari corporații din Cluj. În momentul angajării sale pe o poziție de testare, în 2003, habar nu avea cu ce se mănâncă IT-ul, testarea, chiar dacă urma cursurile Facultății de Matematică-Informatică și fusese crescută într-un mediu în care științele reale erau la mare căutare, părinții ei fiind profesori de matematică, respectiv fizică. A plecat de la zero, dar în anii ce-au urmat a învățat multe și a încercat de toate, din mai multe zone din viața unui proiect – testare, test management, project management, business management. Și atunci – de ce TEC, de ce acum?
Mi-am dorit mult o companie mică. Cred, din tot sufletul, că în companiile mici ai mai mult loc pentru a experimenta, pentru a face lucrurile cum vrei tu, ai libertate. Există niște reguli de bază, bineînțeles, dar nu ai acea rigiditate a procedurilor, specifică corporațiilor. Asta mi-am dorit de la bun început, plus că mi se părea următorul pas natural după două companii mari. Satisfacția mea cea mai mare este că îmi pot spune părerea și aceasta este ascultată. Și asta se aplică oricui altcuiva din companie. Aceasta e o premisă de la care plecăm mereu la TEC – dacă ai ceva de spus, spui, căci sunt urechi care să asculte. Mai mult, eu sunt un om al solutiior și mulți dintre colegii mei au aceeași mentalitate, lucru care ne ajută să evoluăm ca oameni și profesional. Îmi place implicarea colegilor, dorința comună de a face o mulțime de lucruri, de a-ți da sufletul pentru ceea ce crezi. Cred că asta face TEC-ul să meargă – energia grozavă a oamenilor și un drive comun care e greu de replicat.
Proiectul pe care lucrează ea e reprezentat de un eveniment care durează o săptămână în luna iulie, iar la interviu a fost avertizată că în timpul acestuia se stă mult la birou, se fac ture de lucru aproape 24/7. Când a auzit numărul de ore stat de colegi pe ultimul eveniment care avusese loc, i s-a părut ceva imposibil. Până când a venit momentul.
N-am crezut că pot sta atâtea ore la job fără să-mi dau seama că au trecut 15 ore, fără să vreau să plec acasă. Am simțit o legătură foarte strânsă între noi, am avut sentimentul că putem muta munții împreună. Entuziasmul acesta nu e al meu, ci al nostru, al tuturor. Experiența a fost una extraordinară pentru mine.
Andreea consideră vital să-ți cunoști oamenii din echipă, să fii aproape de ei, să știi ce probleme au, pe lângă viața profesională. Suntem suma lucrurilor care ni se întâmplă, personal sau profesional. La urma urmei, zice ea, suntem cu toții oameni și evoluăm în contexte diferite, în timpi diferiți și suntem motivați fiecare de lucruri cu totul diferite. E bine, ca lead de echipă, să știi unde și cum îți sunt colegii cu care lucrezi, și cum îi poți ajuta să se dezvolte profesional și personal. E bine să știi și cum să le spui lucrurile atunci când ai ceva de spus, cum le îmbraci. Probabil acesta e și felul în care a ajuns să umble vorba prin firmă că e musai să primești măcar o dată în viață un feedback de la ea.
Interacțiunea umană în care eu îți spun ce cred, tu la fel, eu îți explic punctul meu de vedere, tu pe al tău, e ceea ce ne ajută să evoluăm ca oameni. Am avut în viața mea profesională parte de feedback-uri date bine, dar și mai puțin bine, și am învățat de-a lungul timpului că cel care dă feedback-ul are datoria să-l ajute pe celălalt să crească, nu doar să-i livreze informații. In acelasi timp, cel care primește trebuie să aibă suficientă deschidere încât să înțeleagă că ceea ce i se prezintă este percepția celuilalt asupra realității, nu realitatea absolută, să înțeleagă că într-un anumit context, o acțiune de-a lui a declanșat ceva în interlocutor. Ia feedback-ul acasă, acceptă-l sau nu, e strict decizia ta, dar din orice feedback poți învăța ceva.
Pe vremea când a intrat ea în domeniul IT, în anul 2003, pozițiile de leadership și cele decizionale în companii erau majoritar ocupate de bărbați. Abia în ultimii 10 ani s-au schimbat lucrurile. Dar nu din cauză că la un moment dat s-a decis cineva să pună femei în poziții de conducere, ci pur și simplu, crede ea, femeile au avut libertatea să evolueze profesional suficient încât să arate că sunt la fel de capabile ca și bărbații.
Nu am simțit absolut niciodată că aș fi în vreun fel defavorizată în cariera mea de 18 ani în IT din cauză că sunt femeie, deși am avut 2 concedii de maternitate. Am plecat, dar când m-am întors, am reluat de unde am rămas. În plus, ca părinte, te lovești de multe sarcini extra, de situații urgente. Nu am simțit că sunt dezavantajată de lucrul acesta, ba din contra, am văzut că oamenii apreciază că pe lângă doi copii, pot fi un bun profesionist. Din punctul meu de vedere, cât timp știi să te adaptezi ca și coleg echipei din care faci parte, nu contează genul tău, ci doar cunoștințele și atitudinea. Pot merge până la a spune că atitudinea contează poate mai mult decât cunoștințele. Acestea din urmă se pot dobândi.
Iulia a început să lucreze în IT în 2015, iar în echipa TEC a ajuns la recomandarea unei prietene, care se angajase și ea aici nu demult. S-a întâmplat într-o perioadă în care dorea să-și schimbe jobul pe care îl avea, prietena sa i-a povestit de cât de fain e la locul ei de muncă, și cumva totul s-a legat la acel moment. Lucrase deja în două corporații consecutiv și căuta o firmă mai mică, simțea nevoia să aibă mai mult sentimentul unei familii la locul de muncă. Simțiți deja un pattern?
Parcursul profesional al Iuliei este unul destul de interesant. Este licențiată în Administrație Publică, dar cu un masterat în Informatică Aplicată și Programare, la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Astăzi lucrează pe poziția de Quality Assurance Engineer (tester) în TEC, asigurându-se că produsul software livrat clientului este testat și se poate garanta pentru el. Primul ei job, însă, a fost complet diferit.
Am lucrat la Protecția Copilului, un job de care eram mulțumită într-o anumită măsură, dar nu complet. Este cunoscut faptul că sunt multe lucruri care nu merg bine în această arie și nu ai libertatea să faci mare lucru sau să ajuți așa cum ai impresia că ai putea să o faci. Și era destul de greu din punct de vedere emoțional. Pe lângă asta, faptul că soțul meu și toți prietenii mei lucrau în IT, mi-a stârnit curiozitatea spre acest domeniu, mi se părea că e muncă de magician. De îndată ce am văzut că aș putea chiar să învăț cu ce se mănâncă development-ul de produse software, am început să mă interesez și am aflat de un curs de 2 ani la Universitatea Tehnică. Mi-am dat demisia, am stat un an acasă și am învățat programare și încă din timpul primului an la facultate, am reușit să mă angajez și mi-a plăcut foarte mult. Mi-a fost foarte frică să fac acel pas, iar momentul angajării a fost foarte satisfăcător pentru mine.
În 2017 lucra deja de 2 ani jumătate în IT când soțului ei i s-a oferit un loc de muncă în Canada. Știa că îi va fi relativ ușor să-și găsească și ea un post, plus că în acest domeniu se lucrează cel mai mult cu clienți din afară, deci orice contact cu alte culturi este util. A aplicat la o firmă, s-a angajat. Avea multe curiozități legate de cultura de lucru de acolo, oamenii, țara, și s-a bucurat să aibă parte de o experiență faină per total. S-au dus hotărâți să nu rămână pentru totdeauna, așa că în 2019 s-au întors în țară, fiind mânați și de dorința de a fi mai aproape de familia de aici, mai ales că tocmai se extinsese.
Nu m-am înșelat când m-am orientat spre o firmă mică, gândindu-mă că voi găsi o atmosferă mult mai prietenoasă, mai cozy. M-am integrat foarte repede la TEC, în ciuda faptului că m-am angajat în perioada pandemică și că nu am petrecut foarte mult timp live cu colegii. Încă de la început am văzut că era un grup format, că sunt uniți, că se înțeleg bine între ei. M-am simțit de-a lor foarte repede. TEC a fost pentru mine exact ce căutam, iar pe cei care doresc să se alăture echipei noastre i-aș sfătui să renunțe la atitudinile scorțoase, profesionale. Aș încuraja o atitudine relaxată, pentru că ne bucură mai tare atunci când întâlnim la interviu oameni buni din punct de vedere tehnic la interviu, dar de la care simțim și un vibe cu care să rezonăm.
TEC e un loc în care poți fii tu însuți, în care poți crește dacă îți dorești asta, un loc în care ești văzut, auzit și încurajat să fii creativ. TEC este și un loc în care empatia este o valoare cu aplicabilitate maximă. Iulia a simțit asta încă din primele ei zile în cadrul agenției. În general, se lucrează de la 9 la 18, dar dacă ai nevoie să pleci mai repede, poți începe mai devreme. În cazul ei, mereu când a avut chestiuni personale de rezolvat, a avut mână liberă. Chiar ne-a povestit cum uneori dorea să-și ia jumătate de zi de concediu, dar i se zicea că recuperează ea, nu e nevoie de concediu. Strictețea nu face parte din filosofia companiei, locul ei fiind luat de flexibilitate, înțelegere și de suport constant – din partea managementului și a colegilor, deopotrivă. Iar acest lucru se simte din plin și este cât se poate de apreciat.
Sunt două căi prin care poți avansa în IT. Primul ar fi să intri în zona de management – de echipă, de departament – iar celălalt ține tot de dezvoltarea în carieră, dar pe ideea de a te specializa, de a deveni printre cei mai buni, printre cei al căror sfat e vital. În această din urmă categorie aș vrea și eu să mă încadrez pe termen lung.
Mai apoi am cunoscut-o pe Anamaria, o persoană foarte ambițioasă, perseverentă și muncitoare, șefă de promoție a generației sale în cadrul Facultății de Matematică și Informatică din Cluj – unde în prezent urmează și cursurile de masterat – și developer în cadrul TEC. Pentru ea, facultatea a fost pe primul loc mereu, nici nu s-a gândit vreo clipă să se angajeze în timpul studenției. La finalul anului 2, a făcut un internship, dar acesta a fost pe perioada verii, fix din prima zi a vacanței de vară, până în ultima. S-a alăturat echipei TEC în toamna lui 2020, în pandemie, după o vacanță binemeritată de vară, vacanța ”de după licență”. A pornit în căutarea unui job cu dorința de a lucra pe o tehnologie diferită față de cea pe care este astăzi, dar a simțit o compatibilitate foarte mare cu cei de aici la interviu și a dorit să continue cu ei.
Mama mea e profesoară și ne-a crescut pe mine și fratele meu cu principiul clar înrădăcinat că școala și educația sunt cele mai importante. Eu am văzut întotdeauna și școala ca pe un job. Chiar dacă nu câștigam bani, aia era munca mea și trebuia luată în serios, trebuia să dau tot ce pot, căci altfel nu aveam cum să fiu eu mulțumită de mine. Mă ajută la master faptul că programul de lucru este flexibil, mereu s-a arătat înțelegere dacă a fost nevoie să dau un examen sau să fiu la un curs important. Și acest lucru mi-a fost făcut clar încă de la început – că firma pune preț pe educația noastră, pe finalizarea cu succes a studiilor. Deocamdată vreau să învăț cât mai mult, să-mi extind cunoștințele legate de partea practică a jobului meu. La facultate primesc multe informații teoretice, dar nu se compară deloc cu ce se întâmplă în realitate.
La început, Anamaria a fost alocată pe proiectul mare al echipei, despre care ne-a povestit și Andreea. Învăța, încerca să se integreze, și să înțeleagă mersul lucrurilor. Ne-a mărturisit că s-a simțit foarte repede tratată ca un egal, nu ca o ”colegă nouă”, iar emoțiile legate de faptul că munca se desfășoară remote au dispărut încă din primele zile. Inițial, era ușor stresată de faptul că nu-și cunoaște colegii, că nu va ști la cine să apeleze în caz de ajutor, dar a realizat imediat că mulți erau conștienți de acest lucru și o contactau ei, oferindu-se să o ajute. Ulterior, Aneimaria i-a fost desemnat un proiect mai mic, dar de care ne-a vorbit cu mare entuziasm.
Proiectul pe care sunt acum este exact ce voiam – un proiect de la zero, unde pot vedea toate etapele de lucru. Iar cineva fără experiență are rar această șansă într-o firmă. Am învățat extrem de multe chiar lovindu-mă de probleme și au existat multe sesiuni de knowledge-sharing cu colegii, lucru care mi-a fost de mare ajutor. Am început într-o formulă de doi developeri pe proiect, apoi ni s-au mai alăturat alți doi, pe parcurs. Acum, că suntem aproape de finalul proiectului, când mă uit prin cod și văd lucruri implementate de mine, îmi crește inima. Îmi place să cred că am un rol esențial în acest moment în echipa din care fac parte.
În lunile petrecute la TEC, Anamaria și-a dat seama că latura umană este foarte importantă în mediul de lucru. Având experiența internship-ului într-o corporație, a fost plăcut surprinsă să descopere că aici, accentul se pune în principal pe oameni. Ați crede că e un lucru implicit în firmele mici, cum e aceasta, unde sunt aproximativ 40 de oameni, dar ați fi surprinși că lucrurile nu stau întotdeauna așa.
Spre deosebire de corporațiile mari, unde contează foarte mult ”protocolul”, aici omul este pe primul loc. Mediul de lucru de la TEC este dinamic, challenging și nu am ajuns în cele 8 luni petrecute aici să mă plictisesc, să-mi consider munca o rutină. Eu sunt o persoană destul de emotivă și dacă simt stres sau presiune din partea celorlalți, nu mai pot da randament. E important să am în preajmă oameni în prezența cărora să mă simt confortabil, mai ales că în multe zile vorbesc mai mult cu colegii decât cu familia. Dacă decizi să te alături nouă, te poți aștepta la colegi foarte prietenoși, dispuși să te ajute, dar și la un loc în care poți învăța foarte multe legate de ce înseamnă un proiect în IT.
Bineînțeles, nu puteam încheia conversația cu Anamaria fără a atinge și subiectul principal al articolului nostru, adică fără a o întreba cum e să fii femeie în domeniul IT.
Chiar am fost uimită când am văzut cât de multe femei sunt la TEC când am ajuns. Îmi amintesc și primul meu call cu echipa de management pe proiect – erau prezente doar femei. În echipa în care lucrez acum sunt 3 fete developer și un băiat. Cred că aceste lucruri sunt destul de grăitoare. E o percepție generală că industria IT e dominată de genul masculin, dar nu mai e chiar așa. IT-ul nu e un loc al discriminării, nici nu m-am gândit vreodată la vreo diferență pentru noi, ca femei.
În cele din urmă am vorbit cu Marian, care, prin natura muncii sale din prezent, ca Head of HR în cadrul TEC, simte și vede mai amplu statisticile din firmă, felul în care acestea se traduc în realitatea de zi cu zi a biroului, inclusiv când vine vorba despre felul în care domeniul IT integrează femeile. Dar, înainte de toate, haideți să vă spunem două vorbe despre el și parcursul lui profesional. Marian a terminat Automatică și Calculatoare la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. A fost dintotdeauna bun la matematică, deci era opțiunea evidentă. Dar e licențiat și în Cartografie, specializare a Facultății de Geografie din cadrul UBB. Nu a avut niciodată intenția de a profesa în această zonă, ci pur și simplu era pasionat. A lucrat în Timișoara, Târgu-Mureș, iar apoi Cluj.
După terminarea facultății m-am angajat într-o corporație unde am descoperit multe lucruri și am ocupat diverse poziții de-a lungul timpului – consultant SAP, IT Project Manager, Head of Retails Solutions. Dar, după vreo 12 ani, mi-am dat seama că aș vrea să mai schimb, să văd cum e viața și într-o firmă mai mică, ca Project Manager. A fost o schimbare majoră, primele 3 luni de zile doar mi-am reproșat că am plecat. Erau multe diferențe la care nici nu mă așteptam. După o perioadă mi-am dat seama că experiența mea din corporație putea fi utilă în privința workflow-ului – procese administrative și HR.
S-a alăturat echipei TEC în 2018, când firma avea 3-4 ani de la înființare. În perioada aceasta au fost angajate mai multe femei, și nu neapărat pentru că au ținut ei morțiș sau așa au căutat, ci pur și simplu pentru că ele au avut personalitățile mai potrivite pentru nevoile firmei. A fost o creștere naturală, organică, s-a echilibrat natural distribuția oamenilor în TEC, spune Marian.
Chiar dacă nu e o chestiune general acceptată, sunt poziții în care femeile sunt mai potrivite. Prin natura lor, acestea sunt mai harnice, au un simț al observației mai fin, fac față la unele task-uri mai bine decât bărbații. Și la TEC există această balanță între feminin-masculin, lucru care ne ajută pentru că acoperim o paletă mai largă de abilități atunci când lucrăm. Avantajele unei echipe echilibrate din punctul de vedere al sexelor sunt multiple, dar cel mai important e că scad conflictele de orice fel și, ca bărbat, ai o altă responsabilitate a felului în care te comporți și cum vorbești atunci când ceva nu merge.
Ca Head of HR, am putut obține de la Marian și o imagine destul de clară despre oamenii pe care îi caută. Iar lucrurile sunt destul de simple, să știți.
Întotdeauna am căutat oameni isteți și dornici de-a lucra. Restul se învață. Chiar și la interviuri și în testele noastre, punem mare accent pe logică. Bineînțeles că ne uităm și la aptitudinile tehnice, dar căutăm foarte mult oameni care gândesc pentru ei și care pot să facă parte dintr-o echipă, unde toți tragem într-o direcție. Ne dorim și-i căutăm pe acei oameni cu care să ne facă plăcere să lucrăm. La urma urmei, un sfert din viață ni-l petrecem muncind, măcar să ne asigurăm că ne simțim bine unii cu alții. Foarte mult contează atitudinea. Poți fi cel mai bun tehnic, dar dacă nu ai atitudinea potrivită, cel mai probabil nu te putem lua în calcul, pentru simplul motiv că nu te vei integra la noi.
Acum, de ce să iei tu în calcul TEC ca viitor loc de muncă?
TEC e un loc în care te poți dezvolta. Orice idei noi sunt bine primite. Nu-ți taie nimeni avântul atât cât nu există un impact negativ asupra celorlalți sau a proiectelor. Lumea e încurajată să implementeze lucruri noi, nu doar să lanseze idei. La toate acestea se adaugă partea de certificări și cursuri, unde colegii au parte de toată susținerea noastră, oferim și zile libere pe lângă concediul standard pentru ca ei să învețe și să investească în ritm susținut în dezvoltarea lor profesională. E foarte important pentru ei să aibă cunoștințe recunoscute național, să fie la curent cu noutățile din domeniu, dar și pentru noi să știm că avem oameni competenți din mai multe puncte de vedere. Aș adăuga și deschiderea pe care o vei găsi aici – și la management, și la colegi. Niciodată nu am avut o structură corporatistă, nu aștepți să-ți zică managerul, comunicarea e deschisă la orice nivel, ne oferim feedback reciproc.
O veste bună ar fi că tocmai s-au mutat în sediu nou, deci ați beneficia și de o ”casă nou-nouță”. Dar noi zicem că au fost suficiente argumente convingătoare până în acest punct, mai lipsește doar să vă dăm un ultim îndemn: dacă sunteți interesați de poziții în cadrul acestei firme prietenoase, au posturi deschise pentru ReactJS / React Native Developer, QA Engineer, DevOps Engineer, .NET Developer și Frontend Developer. Puteți aplica direct de aici.